Richard Clayderman a concertat miercuri seara pentru a treia oară la Cluj, la Opera Naţională Română. Textul de faţă nu se doreşte o cronică a concertului, bun, de altminteri, nici o descriere a traiectului artistic al pianistului. Pentru cea din urmă vă recomand articolul lui Sergiu Alex, //radiodomeldo.ro/2018/03/06/richard-clayderman-sau-nevoia-de-romance/
Sigur, Clayderman înseamnă mult mai mult decât Ballade Pour Adeline, însă omul rămâne un show-man perfect înainte de orice altceva. Muzica sa este un easy listening plăcut, un café concert simpatic, sau, câteodată, o chiar serie de cover-uri ABBA ori soundtrack-uri faimoase. Nu că ar fi ceva rău în asta, iar publicul, care a umplut sala, s-a bucurat de muzica pentru care venise: melodii simple, languroase, câteva mai ritmate, un colaj de coloane sonore şi cam atât, totul în compania unei mini-orchestre româneşti, Camerata Regală, astfel încât a fost necesar şi un discret negativ pentru a compensa lipsa tuturor instrumentelor de care artistul avea nevoie.
Foto/video: Cristian Ivaneş
Una peste alta, o seară mai mult decât agreabilă dintr-un turneu românesc al unui artist pe care în anii siniştri ai comunismului l-am cunoscut doar de pe benzile de magnetofon. Cine şi-ar fi închipuit atunci că prezenţa lui Clayderman la Cluj va fi într-o zi un eveniment dintre multe altele…
Cristian Ivaneş
