Bună ziua tuturor, textul următor de prezentare a emisunii de vineri seară a fost scris de prietenul și colaboratorul nostru Mihai Gîrbă. Eu, Cristian Ivaneș, vă aștept în emisiune!
Albumul The Wall este punctul culminant a tot ceea ce a experimentat si invatat Pink Floyd de la inceputuri si pina in acel moment. O creatie absolut remarcabila, care transcede timpul. Temele abordate sunt si in zilele noastre de actualiate. Chiar si acum, dupa multi ani de la ultimul razboi mondial, umanitatea este inca urmarita de frica si divizare care se manifesta la diverse niveluri in psihicul uman, iar adevarul este ca puterea protectiva a unui zid este o iluzie, o masura de securitate care de fapt mareste insecuritatea.
Roger Waters a conceput aceasta poveste in timpul turneului din 1977 In The Flesh, personajul imaginat de el pe numele lui Pink fiind bazat pe experiente personale si ale fostului membru Syd Barret. Periada inregistrarilor a fost marcata de disensiuni puternice intre Roger Waters si restul membrilor Pink Floyd, culminind cu concedierea colegului de la clape Richard Wright, desi acesta a ramas ca si muzician angajat.
Versurile si povestea lui Pink sint extrem de bine prezentate de Roger Waters intr-o maniera simpla, dar care rezoneaza cu multe experiente profunde traite de aproape toata lumea.
De la o copilarie marcata de absenta figurii paterne, mort in cel de-al doilea razboi mondial, la un mediu scolar rigid si care nu dezvolta spontaneitatea si creativitatea, la o viata de adult/star rock cu capcane si dezamagiri la tot pasul, in ciuda faimei si banilor, la o relatie disfunctionala cu mama si sotia, problemele lui Pink se aduna una peste alta ca niste caramizi intr-un zid imaginar. Pink ajunge izolat complet de realitate, moment in care se naste un monstru/dictator, abuzind lumea din jur si impunindu-si convingerile. Paralela cu regimul nazist se vede foarte bine in filmul The Wall, unde simbolurile si culorile aduc foarte bine aminte de acel regim si de personajul sau principal. Pink se trezeste totusi din acesta halucinatie si porneste un process imaginar in care este gasit vinovat si condamnat sa-si darime zidul. Secventele din film de dupa acest proces sint extraordinare si ne prezinta niste copii care aduna caramizile zidului daramat si care, surpriza … incep sa contruiasca un nou zid. O aluzie la natura umana care nu reuseste sa evolueze si repeta greselile trecutului.
Din punct de vedere muzical albumul este unul de tip concept, foarte divers si cu o productie excelenta.
Desi din punct de vedere compozitional este in foarte mare masura opera lui Roger Waters, rezultatul final arata asa si datorita contributiei celorlalti membri, in special chitaristul David Gilmour si Richard Wright la clape. Solo-ul din “Comfortable Numb” este in general vazut ca unul din cele mai bune solo-uri de chitara din toate timpurile. In cifre albumul s-a vandut in peste 30 de milioane de copii si este al doilea cel mai bine vandut album Pink Floyd dupa Dark Side of the Moon din 1973. Unele piese care nu si-au gasit locul pe The Wall au fost scoase mai tarziu pe albumul The Final Cut din 1983.
Cronologic este al 11-lea album al Pink Floyd, lansat in anul 1979. Este un dublu LP de pe care au fost alese ca si single-uri trei piese: arhicunscuta si utilizata “Another Brick in the Wall, Part 2”, “Run Like Hell” si fabuloasa “Comfortably Numb”.
The Wall a fost prezentat publicului live sub forma unui spectacol impresionanat pe parcursul caruia un zid se contruieste pe scena separind artistii de public si care se darima la sfirsit, cu multe efecte luminoase si piese special create.
Deloc de neglijat este si adaptarea cinematografica lansata in 1982, pentru care Roger Waters a scris scenariul , Alan Parker s-a ocupat de regie si renumitul Bob Geldof interpreteaza rolul lui Pink.
Muzica din film este modificata fata de cea lansata pe LP, multe piese au fost remixate sau scurtate, iar altele adaugate. Cea mai notabila piesa care nu este pe LP este “What Shall We Do Now?”, o critica la adresa consumerismului care poate de asemenea genera un zid de lucruri inutile cu care unii incerca sa-si umple golul din viata.
In sfarsit, un album care trebuie ascultat numai in intregime pentru a putea receptiona mesajul.
Emisiunea se reia sâmbătă și duminică de la ora 12.
Mihai Gîrbă
Deși este un album pe care îl cunoșteam bine, înca mă surprinde felul în care te face să simți ceea ce a trăit acel personaj imaginar “Pink”, în jurul căruia se desfășoară acțiunea. Totul a devenit din nou de actualitate, treci și tu prin ceea ce au trait alții demult și încerci să nu repeți aceleași greșeli față de generația următoare. Când auzi în situația de fața “Daddy what else did you leave for me?” te gândești: de ce iar război, iar Cortine de Fier? Nu poți mai mult? Iar te lupți pentru acele “ziduri” din jurul tarii tale când ele n-ar mai trebui să existe? Cum și de ce au apărut? Cum de unii au uitat să fie oameni? Poate acest “zid” are defapt legătură cu unele probleme nerezolvate din copilărie și nu numai (vezi piesele “Mother” si “What Shall We Do Now”). Și totuși ajungem din nou să vedem acel “zid” gata construit. Nu doar în jurul acelei țări, dar și in jurul oamenilor care o conduc. Asta a făcut și Führer-ul înainte de începerea razboiului când s-a izolat în conacul lui din Berghof și discuta zilnic numai cu apropiații lui, cei convenabili, bineînteles. Toți îl considerau “superior”, ascultau orbește discursurile lui interminabile și le puneau în practică făcând legi și strategii de țara. Asta face acum și leader-ul de la Kremlin, de acolo, din buncăr. Cum zice și piesa “Waiting For The Worms”: “Sitting in a bunker here behind my wall/Waiting for the worms to come” – aici a ajuns, este doar o fază. În schimb noi stăm dincoace și ne punem întrebări: “Mother do you think they’ll drop the bomb?”, “Mother should I build the wall?/Mother should I run for President?/Mother should I trust the government?” După care, descoperi de unde provin o parte din frici și probleme: “Mama’s gonna put all her fears into you/Mama’s gonna keep you right here under her wing/She won’t let you fly, but she might let you sing”. Probleme apar când criminalului nu i-a plăcut să “cânte”, având aspirații mult mai mari: să devină președinte. In mod cert, acest album Pink Floyd este un exemplu că și prin muzică poți schimba lumea. Așadar Brutarul Cosmic ne-a scos din cuptorul Evoluției înainte de a ne fi făcut cum trebuie. Ca sa ne “coacem” trebuie să mai petrecem ceva timp cu noi însine, să ne oprim din a construi “ziduri”. Acesta este și motivul întemeierii în 1945 a Organizației Națiunilor Unite. Doar că această schimbare trebuie să vină nu doar la nivel global, ci și la nivel personal.
Excelent continut.
Recunosc ca am fost sceptic la inceput, dar la insistentele colegului meu Mihai, am decis sa va ascult in aceasta seara. A fost o experienta superba si pot sa va asigur ca v-ati castigat un ascultator fidel.
Poate in viitor o sa faceti si o emisiune live pe youtube unde sa putem avea si discutii relativ deschis.
Va multumesc pentru auditia din aceasta seara si astept cu nerabdare urmatorul episod, si de ce nu, urmatoarea colaborare cu Mihai.
Vă mulțumesc frumos, vă așteptăm în continuare pe canalele noastre. Considerație! Cristian
The wall has fallen 🙂