Duminică seara, Opera Naţională Română din Cluj (ONRC) a prezentat, în parteneriat cu Teatrul Csokonai Színház din Debrecen, un Elixir al Dragostei (Donizetti) cu totul special, la o zi după triumful la premiera de sâmbătă, adevărat, în cea mai mare parte cu alt cast.
DAVID CRESCENZI – Dirijor
MATTEO MAZZONI (invitat) – Regia artistică
LUCIA BULUCZ – Adina
TONY BARDON – Nemorino
GEORGE GODJA (debut) – Belcore
CRISTIAN HODREA – Dulcamara
OANA TRÎMBIȚAȘ – Giannetta
ALIN BARNA – Notarul
ORCHESTRA ȘI CORUL OPEREI NAȚIONALE ROMÂNE CLUJ-NAPOCA
LUCIAN DUȘA – Acompaniamentul recitativelor
EMIL MAXIM – Maestru de cor
CORNELIU FELECAN – Dirijor cor
ALINA SIMONA NISTOR – Asistență regie artistică
CRISTINA ALBU – Regie scenă culise
O montare clasică, dar foarte reuşită, a italianului Matteo Mazzoni, a unei capodopere a belcanto-ului hazlie şi profundă în acelaşi timp, cu decoruri care chiar aduc a sătuc italian dinaintea unificării.
https://www.youtube.com/watch?v=cbyH9btM6S8
Cu toate că distribuţia nu a fost aceeaşi cu cea din seara premierei (cu 24 de ore mai devreme), am văzut şi mai ales auzit o Adina (Lucia Bulucz) ideală pentru rol, matură, dar senzuală, un Nemorino (Tony Bardon) plăpând şi inocent, dar cu remarcabile calităţi vocale (de altminteri aria Una furtiva lagrima din ultimul act a atras aplauze şi ovaţii la scenă deschisă), un Belcore (George Godja) foarte convingător şi precis, şi un Dulcamara (Cristian Hodrea), care, deşi ar fi putut fi şi mai exuberant, a dus bine rolul doctorului farsor.
https://www.youtube.com/watch?v=TqEh_QZIWKc
https://www.youtube.com/watch?v=aH5BfCUiMqQ
Foto/video: Cristian Ivaneş
Cred că un mare credit trebuie acordat corului Operei, entuziast, exact şi rotund, şi, fără îndoială, orchestrei, sub conducerea lui David Crescenzi, care chiar nu ştiu cum a reuşit să facă în aşa fel încât aceeaşi instrumentişti să fie mai buni decât versiunea lor precedentă. O fi unul din acele multe mistere ale muzicienilor italieni…
Cristian Ivaneş
