Da, exact! Asta fac (sau şi asta) de când mă ştiu. Ascult muzica filmelor, OST, adică Original Soundtrack(s). La noi, genul acesta de muzică, extrem de apreciat în ţări mai evoluate, este doar la început, din toate punctele de vedere. Filmele noului val al cinematografiei autohtone nici nu mai au coloană sonoră. Nu mai este muzică deloc. Din motive greu de pătruns, cineaştii români de azi îşi închipuie că se poate şi fără.
Nu se poate, însă. 
Tocmai de aceea, proiectul Radio Domeldo a inclus de la bun început, din 2016, un canal dedicat exclusiv muzicii de film (Radio Domeldo Movie), fiind primul radio românesc, online sau on air, care a avut îndrăzneala să facă asta. Gusturile se cultivă, se educă, se rafinează, iar acest lucru durează mult. Şi, iarăşi de aceea, tot noi suntem aceia care, la Radio Domeldo Live, avem singura emisiune de muzică de film din România, Orchestral Soundtracks, realizată în fiecare joi seara de Cristian Mureşanu, de la ora 20.
Mari orchestre ale lumii s-au specializat cu timpul în coloane sonore. Ennio Morricone a mers în turneul său de adio cu Orchestra Naţională Cehă, care a sunat dumnezeieşte. Cehii mai au şi The City of Prague Philharmonic Orchestra, supra-specializată în muzică de film, o maşină perfectă, unde totul merge impecabil. Din păcate, încercările orchestrelor din România (cu excepţia Orchestrei Filarmonicii din Cluj) de a cânta muzică de film nu au avut un miez calitativ apropiat de nivelul european şi mondial.
Ei bine, odată ce ai văzut filmul, poţi să-i asculţi apoi muzica. Fără imagine. S-o asculţi din nou şi din nou, de fiecare dată fiind altfel şi văzând altceva cu ochii minţii. La un moment dat, la a n-a ascultare, îţi faci tu filmul tău mental, croit şi turnat după propriul suflet, după mobilarea ta interioară. Atunci te desprinzi cu totul de realitatea efectivă din jur şi mergi departe cu gândul şi trăirea, dincolo de timp şi spaţiu. E până la urmă o formă de terapie şi asta…
Cristian Ivaneş
