Premieră: Simfonia n. 1 în do minor Op. 68. de Johannes Brahms la PIANOFORTE de miercuri, 6 ianuarie!

Cristian Ivaneș

Oare vă place Brahms? 


Filmul cu tilul ăsta făcea furori la începutul anilor 60…dar noi la PIANOFORTE ne ocupăm de muzică clasică, iar azi vom asculta chiar Johannes Brahms. Un singur concert pentru vioară și orchestră a compus Brahms, dar pe acela l-am ascultat deja la PIANOFORTE. 

Brahms a fost considerat de către mulți „succesorul” lui Beethoven, iar prima sa simfonie a fost descrisă de Hans von Bülow (dirijor, pianist virtuoz și compozitor german al epocii romantice,  unul dintre cei mai cunoscuți dirijori ai secolului al XIX-lea) drept a zecea a lui Beethoven (supranume folosit și astăzi).

Johannes BRAHMS (1833 -1897)

Brahms nu a compus niciodată vreo operă, nici nu s-a folosit vreodată de forma de poem simfonic caracteristică secolului al XIX-lea. El era un adept înverșunat al muzicii absolute – muzică ce nu se bazează pe o scenă concretă sau narativă precum în cazul unui poem simfonic. Deh…gusturile omului. Brahms a compus doar 4 simfonii, iar eu m-am oprit pentru emisinea de azi la Simfonia n. 1 în do minor Op. 68. Compozitorul a petrecut cel puțin paisprezece ani lucrând la această simfonie, ale cărei schițe datează din 1854. Brahms însuși a declarat că efortul, de la schițe până la ultimele retușuri, a durat 21 de ani, din 1855 până în 1876. Premiera acestei simfonii, dirijată de prietenul compozitorului, Felix Otto Dessoff, a avut loc la 4 noiembrie 1876, la Karlsruhe, apoi în Marele Ducat din Baden. Brahms a început să compună o simfonie în re minor în 1854, dar această lucrare a suferit o schimbare radicală înainte ca o mare parte din ea să fie în cele din urmă rescrisă ca primul său concert pentru pian, tot în re minor. L-am scultat aici la Pianoforte. Gestația lungă a simfoniei în do minor, care va în cele din urmă prima sa simfonie, poate fi atribuită a doi factori. În primul rând, perfecționismul autocritic al lui Brahms l-a determinat să distrugă multe dintre versiunile timpurii. În al doilea rând, a existat o așteptare din partea prietenilor lui Brahms și a publicului că el va continua „moștenirea lui Beethoven” și va produce o simfonie de o demnitate și anvergură proporționale – o așteptare pe care Brahms a simțit că nu o poate îndeplini ușor, având în vedere reputația monumentală a lui Beethoven.

Probabil a fost în 1868 când Brahms și-a dat seama în cele din urmă care va deveni structura finală a primei sale simfonii. În luna septembrie a aceluiași an, i-a trimis o scrisoare prietenei sale de-o viață, Clara Schumann (soția lui Robert Schumann), schițând tema tulnicului care va apărea în Finala simfoniei, împreună cu celebrul mesaj „Astfel a sunat tulnicul ciobanului astăzi!” Simfonia nu va avea premiera decât opt ani mai târziu, în 1876, cum vă spuneam. Fritz Simrock, prietenul și editorul lui Brahms, nu a primit partitura decât după ce lucrarea a fost executată în trei orașe – și Brahms a dorit concerte de încercare în cel puțin încă trei.

Ei bine, vom audia miercuri Simfonia n. 1 în do minor Op. 68. de Johannes Brahms, într-o interpretare de zile mari, Leonard Bernstein dirijând Wiener Philharmoniker tocmai la Musikverein din Viena.

Vă aștept așadar miercuri seara de la ora 20 online la Pianoforte, emisiunea Dvs. de muzică clasică, la Radio Domeldo Live! Emisiunea se redifuzează joi de la ora 10 și vineri de la ora 12.

Cristian Ivaneș

FacebookTwitterGoogle+WhatsAppLinkedInPartajează

Comentarii

Acest website conține cookie-uri. Utilizând acest site, vă dați acordul pentru folosirea cookie-urilor. mai mult

Ce înseamnă cookie?

Închide