David Christian Bongartz, pe numele sau real, s-a nascut la 4 Septembrie 1980 in orasul german Aachen. Este un copil minune al muzicii care si-a ales numele de scena David Garrett.
Pe vremea cind era copil, parintii sai au decis sa foloseasca numele de fata al mamei sale fiindca era mai usor de pronuntat decit numele tatalui sau, german de origine. Cand David avea patru ani, tatal sau a cumparat o vioara pentru fratele sau mai mare. Totusi vioara a trezit un interes mai mare pentru fratele mai mic si un an mai tirziu a participat la o competitie muzicala, castigand primul premiu. Pina la sapte ani a studiat vioara la Conservatorul din Lubeck iar la noua ani si-a facut debutul la festivalul Kissinger Sommer. Apoi a studiat cu apreciata violinista poloneza Ida Haendel, calatorind des la Londra si in alte orase europene pentru lectii. La 17 ani s-a inscris la Royal College of Music din Londra, dar a renuntat dupa primul semestru. In 1999 se muta la New York pentru a studia la celebra scoala de muzica Julliard sub indrumarea violonistului Itzhak Perlman. A absolvit Julliard in anul 2004.
La virsta de 11 ani, dupa un concert sustinut pentru presedintele Germaniei de atunci, Richard von Weizsäcker, acesta ii daruieste prima sa vioara Stradivarius. La 13 ani David este cel mai tinar artist care semneaza un contract exclusiv cu casa de discuri Deutsche Grammophon.
Este considerat unul dintre cei mai buni violoniști contemporani si a intrat în Cartea Recordurilor ca unul dintre cei mai rapizi violoniști din lume, care a realizat un timp record de 66 secunde (13 note muzicale pe secundă ) în interpretarea la vioară a piesei „Zborul bondarului” de Rimski-Korsakov.
Intr-o seara de joi, 1 septembrie, Garrett a concertat la BT Arena din Cluj in fata a nu mai mult de 2500, maxim 3000 de spectatori, mult prea putini pentru anvergura artistului. Concertul face parte din turneul de promovare a celui mai recent album, Alive. My Soundtrack, si a inclus, pe langa prelucrari clasice in ritm modern, si cateva slagere celebre, precum Tarantella Napoletata sau Bella Ciao. Fara indoiala Garrett este un virtuoz, cu un background clasic de invidiat, dar care si-a dat repede seama de reteta succesului: piese usurele, usor de fredonat si de tinut minte, bine ritmate. Nimic profund, dar oricum nici nu asta era ideea. In plus, cand ai alaturi pe scena cinci colegi intrumentisti unul si unul, sound-ul este cel dorit. Sau ma rog, aproape, fiindca sonorizarea a fost mai mult decat modesta, ca sa fim indulgenti.
Foto-film-text: Cristian Ivaneș
