La 15 ani de la ultima sa lansare, dacă nu luăm în considerare coloana sonoră a lui Alexander, Vangelis se întoarcea în 2016 cu o uimitoare operă space-new-age, Rosetta.
La fel ca Mythodea, lansat cu 15 ani înainte, ideea lui Vangelis a fost realizarea unei coloane sonore pentru o misiune spațială, dar în timp ce precedenta găselniță nu a funcționat prea bine, deoarece era puțin prea pretențioasă și efectiv mai aproape de muzica neoclasică decât de orice altceva, de data asta compozitorul grec s-a revanșat cu album surprinzător.
Rosetta a fost o sondă lansată de Agenția Spațială Euroepeană (ESA) care a aterizat pe o cometă, „67P / Churyumov- Gerasimenko”. Își ia numele de la faimoasa „piatră Rosetta” care a permis traducerea scripturilor egiptene antice în greacă.
Acum, dacă puteți, și vă îndemn să încercați, imaginați-vă călătorind prin spațiu, în absența doar aparentă a mișcării, cu lumina stelelor care sparg constant întunericul și în tăcerea unei nave cosmice solitare. Cum credeți că ar trebui să fie o astfel de coloană sonoră? Ei bine, cam ca Rosetta. Vangelis alternează piese cu volum redus, grandiozitate orchestrală, tristețe, sunete electronice într-un amestec capabil să evoce toate senzațiile legate de călătoria spațială. Doar piesa de titlu face excepție. Aceleași sunete folosite pentru faimoasa lui„Alpha” (din Albedo 0.39, 1976) într-o tiradă format din acorduri minore, ca și cum ar fi unit „Alpha” menționat mai sus cu „Hymn” din albumul Opera Sauvage. Sună un pic a „material reciclat”, nu este absolut deloc o piesă proastă, dar am pus-o la un nivel ușor inferior față de restul albumului.
Acestea fiind spuse, tot restul este absolut excelent. „Philae’s Descent”, care urmează piesei de titlu, restabilește nivelul. Este, fără îndoială, sound-ul lui lui Vangelis din cea mai bună categorie. De acum, piesele se estompează una în cealaltă, urmând conceptul de parcă ar fi cu adevărat o coloană sonoră a misiunii.
Undele grafice pătrate ale „Perihelion-ului”, care amintesc de perioada Virgin a Tangerine Dream, starea de spirit clasică a „Elegiei” care i-ar fi plăcut cu sigutanșă și lui Gustav Mahler, duc la închiderea excelentă a albumului, care are unele asemănări cu soundtrack-ul lui Hans Zimmer pentru filmul „Interstellar”.
Nu pot încheia decât asigurându-vă că Rosetta este fără nicio îndoială pentru cei cărora le place să fie pierduți în spațiu timp de aproximativ o oră…
După ora 21 vă așteptăm opiniile pe pagina de Facebook a radioului și la telefonul din emisie, 0775-235-295.
Emisiunea se redifuzează sâmbătă și duminică de la ora 12.
Cristian Ivaneș
