De ce nu ? Apelativele sunt, uneori, inspirate scorniri de minte! Da, 40 Fingers, adică patruzeci de degete, îți aduc bucuria de-o seară, dacă e concert, dar, oho, de câte alte seri dacă le asculți albumele! Patru prieteni din Trieste vin cu chitarele lor, le unesc una de alta și așa se naște așa un cvartet. Dar ce cvartet! Numele celor patru: Matteo Brenci, Emanuele Grafitti, Enrico Maria Milanesi și Andrea Vittori. „Și tu cânți cu una acustică?”,va fi fost prima întrebare la cunoștință… „Și eu!” Nu că ar fi repudiat chitara electrică, ci gândind la bucuria de a încerca să exprime inexprimabilul muzicii doar prin chitara acustică. S-a mai întâmplat și se va mai întâmpla. Patru chitare acustice așadar, așadar, fac o orchestră! Și cei patru știu perfect cum să întețină dulcea iluzie. Stilurile le sunt apropiate, fiecare chitară joacă – la un moment dat – rolul unui compartiment de orchestră, în timp ce celelalte recompun restul, inclusiv partea solistică. Opțiunea repertorială de acum este cea pe care o numim covers. De când cu succesul nebun al celor doi violonceliști de la 2Cellos, ideea de ceva inedit, nemaipomenit a stat, cred, în mintea prietenilor triestini. Și a rodit.
Sunt împreună din 2017, fiecare are în spate o poveste muzicală care, pe parcursul ei, a atins unul sau mai mai multe opriri cu folos pe teritorii muzicale diverse: de la clasic la jazz, de la inflexiuni celtice sau de flamenco, la muzica de film dar și pop & rock. Dacă recitiți genurile acestea (care nu sunt singurele în repertoriul lor), ridicați-vă privirea la genurile pe care le cultivă Radio Domeldo: sunt foarte apropiate. De ce ? Nu există decât un singur răspuns – sunt genurile agreate de majoritatea melomanilor la acest început de secol XXI! Folosind cu abilitate tehnicile fingerpicking, cei patru adaptează – și aici originalitatea este la ea acasă – piese de diverse calibre și genuri, la sound-ul pe care-l emite cvartetul.
Neastâmpăr se numește starea celor patru: sunt mereu doritori să cânte ceva nou. Și, nimic nu-i mai tonic pentru un artist ca un alt artist să-l felicite. Iată Bohemian Rhapsody, mini-opera lui Freddie Mercury, de care orice muzician s-ar apropia cu emoție și reținere, de ce?, să nu dezamăgească! Nu s-a întîmplatașa ceva la cei patru de la 40 Fingers: pentru maniera originală și uimirea pe care i-au produs-o, interpretând fără cusur, Brian May, monstrul sacru, chitarist al grupului Queen i-a felicitat după ce, entuziast, i-a ascultat.
Suntem, iată, în fața unei minunate provocări: combinând genurile în maniera proprie, cei patru chitariști de la 40 Fingers, au creat, ei înșiși, un stil. Spre a-l păstra, e nevoie de aceeași cotă de tenacitate și aplomb în piese originale, compoziții proprii. Care îi vor face să fie ceea ce, cred, își doresc: să fie unici. Complimenti, cari musicisti italiani!
Sergiu Alex
