Mult aclamata lucrare a lui James Horner pentru filmul Bicentennial Man îşi merită reacţia publicului.
Amintim faptul că această lucrare se afla pe listele de aşteptare ale multor fani şi tema ei principală este una din cele mai cunoscute şi mai frumoase compuse vreodată la Hollywood. Această lucrare, împreună cu cea din filmul Krull l-au consacrat pe Horner ca şi compozitor pentru genul Fantasy/Adventures. Excelenta interpretare a London Symphony Orchestra şi a King’s College Choir a făcut ca soundtrack-ul să fie superior celorlalte prin calitatea muzicală. Alături de Krull, ele reprezintă două din puţinele lucrări ale lui Horner, care au un sound pur simfonic. Din păcate, această lucrare nu este prea accesibilă publicului larg, nici măcar celui american. Apărut în anul 1999, soundtrack-ul filmului Bicentennial Man reprezintă un mare succes în cariera compozitorului. James Horner a avut o ascensiune rapidă şi a ajuns să ilustreze filme precum The Lady în Red şi Umanoizii din adâncuri, dar nu trebuie să uităm excelenta realizare pentru filmul Titanic, care s-a bucurat de un succes remarcabil, fiind necesare editarea mai multor volume suplimentare, care au fost apoi adăugate la primul disc, datorită cererilor sosite de la fani. Între timp şi Bicentennial Man a apărut şi în ediţie expanded. Odată ajuns la firma lui Rupert Burns, Andrew îi va finanţa cercetările, pentru a crea un organism artificial, dotat cu toate sistemele biologice necesare. Următoarele secvenţe ilustrează momentele în care Andrew este transformat din android într-un om cu organe artificiale, mai puţin creierul care este pozitronic.
În tot acest timp, vechea sa familie murise, dar el se va apropia de Portia, nepoata celei care a fost Little Miss în prima parte a filmului, manifestând faţă de ea aceleaşi sentimente, de data asta însă sub chipul uman şi vesel interpretat de actorul Robin Williams. Cu toate acestea, creierul său era de natură electronică şi astfel Andrew era nemuritor. Căsătoria lor nu putea fi aprobată iar statutul său era în continuare acela al unui robot. Şansele ca Portia şi Andrew să se poată căsători, devin din ce în ce mai puţin probabile. Între timp ea îmbătrâneşte şi Andrew realizează faptul că nici ea nu va trăi o veşnicie. Deşi nu este lipsit de momentele umoristice, Bicentennial Man este şi un film dramatic despre trecerea timpului şi a vieţii. În anumite scene, filmul este profund emoţionant deoarece Andrew este martor la moartea tuturor celor dragi. Însă din când în când se strecoară câte o sclipire a spiritului actoricesc al lui Robin Williams.
Robin Williams a oscilat în permanenţă, făcându-ne să râdem sau să plângem. A primit o a treia nominalizare la Oscar pentru interpretarea din The Fisher King, înainte de a lua, în sfârşit, trofeul acasă pentru Good Will Hunting. În marea majoritate a timpului, Williams e supus la o critică biciuitoare. Până şi el a recunoscut că a mai pierdut ceva din dramatismul din acel aşa-zis supra-sentimentalism, în filme precum Patch Adams. Robin Williams a plănuit să se reîntoarcă la originile comediei sale inimitabile pentru pentru a reveni pe făgaşul normal al carierei sale, dar ne-a părăsit mult prea devreme, în circumstanţe tragice. Întinzându-se pe o perioadă de 200 de ani, filmul Bicentennial Man evită acel sentiment episodic … şi asta se datorează celor 131 de minute, o durată care deşi ar putea părea excesiv de lungă, în realitate este perfect adecvată scopului creat de regizor. Aceasta este lungimea optimă pentru a spune o asemenea poveste. Robin Williams, care îşi depăşeşte condiţia de robot, după primele 75 de minute, este în permanenţă fermecător şi credibil drept Andrew, un personaj care se menţine în echilibru pe linia dintre a acţiona ca om şi a se dezvolta în continuare ca robot.
Sarcina de a-l face pe Andrew cât mai adecvat cu trăsăturile atrăgătoare şi fermecătoare îi revine actriţei Embeth Davidtz, care joacă rol dublu, mai inti ea fiind Little Miss, la vârsta matură, iar apoi este Portia, nepoata acesteia, amândouă având sensibilitate faţă de sufletul lui Andrew Martin. Cuplul de actori Robin Williams – Embeth Davidtz este deosebit de bine închegat, deoarece aduc o sclipire şi o profunzime excepţională tuturor acelor scene romantice. Mai menţionăm aici câteva roluri de susţinere precum Oliver Platt sau Sam Neill, care la rândul său prevede cât de repede trece viaţa. Apoi o mai avem pe Kiersten Warren în rolul lui Galateea, singurul robot funcţional de tipul lui Andrew, care are un simţ al umorului foarte bine dezvoltat. Cu ajutorul omului de ştiinţă Rupert Burns, Andrew dobândeşte treptat transformările necesare care îl apropie tot mai mult de visul său suprem. Andrew este unic şi are o inteligenţă, o creativitate şi o personalitate care surprind şi încântă familia Martin timp de 3 generaţii. Datorită curiozităţii el se dezvoltă şi învaţă din ce în ce mai multe pentru a înţelege ce înseamnă să a fi om.
Această comedie viitorologică caută să explice ce ne face pe noi umani – reflectând aici sentimentele, dorinţele şi emoţiile noastre, condiţia de simpli muritori, defectele, imperfecţiunile şi deprinderea noastră de a face greşeli. Scriitorul Nicholas Kazan şi Chris Columbus trec cu privirea multe lucruri din viziunea lui Asimov, temperând oarecum imaginea sumbră a viitorului anilor 2200. Este important de menţionat aici efectele excepţionale de machiaj, care ilustrează perfect, în film, îmbătrânirea personajelor. Rolul androidului cu sentimente umane este perfect “mulat” pentru Robin Williams, care preferă filme serioase. Cu toate acestea există scene în care poate fi descoperită personalitatea debordantă şi nebunească a lui Williams, care ameninţa să răbufnească. Deşi căutările nu-l vor ajuta să-i înţeleagă pe ceilalţi, ele îl vor ajuta să se înţeleagă pe sine şi va învăţa să devină chiar mai uman decât oamenii care l-au creat. Se poate spune că Bicentennial Man este un test pentru noi înşine şi pentru atitudinile noastre.
James Horner abordează filmul de fantezie SF Bicentennial Man aproape la fel ca şi celelalte filme de acest gen, echilibrând acţiunea cu fantezii elegante. Instrumentele clasice, inclusiv naiurile, harpa şi flauturile de toate tipurile, sunt un element cheie în cadrul prezenţei personajului principal al filmului. Aceste istrumente ajută la crearea atmosferei. Romantismul muzicii lui James Horner a devenit o marcă în privinţa filmelor pentru copii ale anilor ’90-2000, şi adaugă o sensibilitate aparte momentelor din film. Următoarele secvenţe ilustrează momentul respingerii petiţiei lui Andrew Martin de a fi acceptat ca om, după care el se hotărăşte să devină muritor şi îi cere lui Rupert Burns să îi creeze şi ultimul sistem biologic, care se va degrada odată cu trecerea timpului ilustrată din nou în secvenţa numită growing old şi în final, Portia şi Andrew Martin urmăresc din nou decizia consiliului suprem care le dă binecuvântarea de a se căsători, iar Andrew Martin este recunoscut ca având statut uman.
După o scurtă pauză, James Horner a revenit pe scena muzicală cu Bicentennial Man în anul 1999. Această lucrare a generat multe controverse, deoarece era pentru prima dată când Horner compunea ceva atât de romantic şi oarecum constant ca atmosferă. Acest lucru nu scade însă valoarea nici uneia dintre piese sau dintre lucrările sale anterioare, însoţite de orchestraţie complexă. Bicentennial Man este pentru mine o lucrare ce aproape că s-a integrat vieţii mele zilnice. O ascult aproape în fiecare zi de atunci ,din 1999, fără să simt în nici un fel că a devenit mai plictisitoare. Desigur, filmul lui Chris Columbus nu se poate încheia fără un final muzical cu totul excepţional, în care este recunoscută prezenţa vocii solistei Céline Dion, care interpretează o melodie la fel de reuşită ca cea din Titanic. Aveţi aici două link-uri The gift of mortality şi piesa interpretei Celine Dion “Then you look at me”.
În concluzie, filmul Bicentennial Man are numeroase momente emoţionante, în care toate rolurile, atât cele principale cât şi cele secundare, sunt foarte bine definite. Sam Neill aduce demnitate şi calitate rolului său ca stăpân înţelegător şi plin de compasiune faţă de androidul Andrew, iar Embeth Davidtz aduce multă căldură sufletească. Oare cum va arăta lumea noastră peste 200 de ani ? Vom avea o societate îndestulată, vom vedea oameni călătorind spre alte planete ? Vom beneficia de excursii pe lună ? Bicentennial Man nu oferă un răspuns acestor întrebări, dar el combină cu ingeniozitate elemente de inocenţă şi tehnologie, în scopul creerii unei texturi omogene, fără a atinge latura legată de progresul societăţii, ci doar pe aceea a unei entităţi care învaţă, se dezvoltă şi se transformă pe sine, observându-i pe ceilalţi timp de mai multe generaţii.
Cristian Mureșanu
