.                                                                                                             Emisiunea Incursiunile unui meloman  de astă-seară, 22 noiembrie 2024, dar și de mâine, de la ora 10, va fi consacrată unui concert-spectacol, teribil de așteptat și pe care, grecii, conaționalii lui Yanni, îl tot așteptau de ani și ani. Prin urmare, veți asculta un CONCERT DE ZILE MARI:  Y A N N I   pe Acropolis. Remasteriazare la împlinirea a 25 de ani de la susținerea lui, în 1993. Acestui concert i-am dedicat un capitol întreg într-o carte: a fost și rămâne un eveniment artistic fără egal!.    Distribuiți prietenilor melomani. Mulțumiri de la Sergiu Alex.                                                          
 

Festival Enescu 2019: Yuja Wang și Staatskapelle Dresden, manual de seducție

Alexandru Pătrașcu, critic

Într-o Duminică, 8 Septembrie, la Sala Palatului

Rachmaninov: Concertul pentru pian şi orchestră nr. 3 în re minor op.30
Brahms: Simfonia nr. 2 în re major op. 73
Yuja Wang – pian

Staatskapelle Dresden
Myung-Whun Chung


După ce am ascultat-o într-un Ceaikovski #1 lipsit de suflet la Enescu 2013, mă hotărâsem s-o evit pe Yuja Wang anul acesta. M-am mai uitat încă o dată pe program și m-am răzgândit. Era vorba de rar interpretatul Concert nr. 3 al lui Rachmaninov, care mi s-a părut mult mai potrivit pentru temperamentul acestei pianiste de mare succes. În plus, Staatskapelle Dresden și Myung-Whun Chung mă tentau foarte tare în Simfonia a II a de Beethoven, cum fusese anunțat într-o versiune intermediară a programului. A fost Brahms – a doua, până la urmă, ceea ce arunca întregul program într-un romantism târziu, numai bun de cucerit publicul larg de la Sala Palatului (ceea ce nu e deloc un lucru rău). De altfel, și programul festivalului suferă multe modificări, absolut normale, de exemplu, într-o variantă embrionară, concertul de astă seară ar fi trebuit să fie cu Simfonia nr. 5 de Șostakovici.

Yuja Wang a abordat Concertul de Rahmaninov etalând punctul ei forte: o tehnică implacabilă, căreia nu-i rezistă nici o partitură, oricât de dificilă. Surprinzător, latura introspectivă a primei părți a fost neașteptat de fină, dar după câteva măsuri a devenit puțin plictisitoare din cauza liniarității. Mai mult, acompaniamentul lui Myung-Whun Chung a fost la fel de aseptic, nuanțat doar între un sunet tare care acoperea solista și ceva la limita audibilului. În schimb, finalul primei părți, valsul din a doua parte și mai ales virtuozitățile nebunești din Finale (alla breve), i-ar fi făcut invidioși pe Horowitz sau pe Gilels, prin ferocitatea de Terminator cu care care a bagatelizat dificultatea lor, ba încă folosind niște tempi mai rapizi decât orice am ascultat vreodată. În același timp, o lipsă de brio, accentuată și de pasivitatea dirijorului, a făcut ca întregul concert să impresioneze doar pentru o clipă.

Alexandru Pătrașcu, critic

…citește mai departe la https://despreopera.com/2019/09/09/yuja-wang-si-staatskapelle-dresden-manual-de-seductie/

articol preluat cu acordul și prin bunăvoința autorului

Share

Comentarii

comentarii



Acest website conține cookie-uri. Utilizând acest site, vă dați acordul pentru folosirea cookie-urilor. mai mult

Ce înseamnă cookie?

Închide