.                            De curoși, cum sunteți, veți citi din nou titlul PREMIEREI de astăzi: "Ce ascultau la radio părinții nostri ( dar și copiii din preajma lor), în deceniul 6 al secolului trecut - 1951-1960!" Veți avea surprize și vă spun una: piese de atunci se cântă și azi, cu același succes. Da, sunt covers, cu alte "veșminte" audio. Cred că vă trece prin minte că alte emisiuni iși vor îndrepta reflectoarele și spre deceniile care au urmat. Da, primul sunt eu, dacă îmi dați voie! Așadar, emisiunea "Incursiuni de meloman" cu titlul de mai sus se transmite așa: în fiecare seară, între 1 si 4 aprilie 2025, la ora 20, și se reia a doua zi de la ora 10. O rugăminte: trimiteți știrea cât mai multor prieteni melomani! Inclusiv tinerilor melomani care impresionati, vor avea ce descoperi! Mulțumiri de la Sergiu Alex.
 

Festival Enescu 2019: Yuja Wang și Staatskapelle Dresden, manual de seducție

Alexandru Pătrașcu, critic

Într-o Duminică, 8 Septembrie, la Sala Palatului

Rachmaninov: Concertul pentru pian şi orchestră nr. 3 în re minor op.30
Brahms: Simfonia nr. 2 în re major op. 73
Yuja Wang – pian

Staatskapelle Dresden
Myung-Whun Chung


După ce am ascultat-o într-un Ceaikovski #1 lipsit de suflet la Enescu 2013, mă hotărâsem s-o evit pe Yuja Wang anul acesta. M-am mai uitat încă o dată pe program și m-am răzgândit. Era vorba de rar interpretatul Concert nr. 3 al lui Rachmaninov, care mi s-a părut mult mai potrivit pentru temperamentul acestei pianiste de mare succes. În plus, Staatskapelle Dresden și Myung-Whun Chung mă tentau foarte tare în Simfonia a II a de Beethoven, cum fusese anunțat într-o versiune intermediară a programului. A fost Brahms – a doua, până la urmă, ceea ce arunca întregul program într-un romantism târziu, numai bun de cucerit publicul larg de la Sala Palatului (ceea ce nu e deloc un lucru rău). De altfel, și programul festivalului suferă multe modificări, absolut normale, de exemplu, într-o variantă embrionară, concertul de astă seară ar fi trebuit să fie cu Simfonia nr. 5 de Șostakovici.

Yuja Wang a abordat Concertul de Rahmaninov etalând punctul ei forte: o tehnică implacabilă, căreia nu-i rezistă nici o partitură, oricât de dificilă. Surprinzător, latura introspectivă a primei părți a fost neașteptat de fină, dar după câteva măsuri a devenit puțin plictisitoare din cauza liniarității. Mai mult, acompaniamentul lui Myung-Whun Chung a fost la fel de aseptic, nuanțat doar între un sunet tare care acoperea solista și ceva la limita audibilului. În schimb, finalul primei părți, valsul din a doua parte și mai ales virtuozitățile nebunești din Finale (alla breve), i-ar fi făcut invidioși pe Horowitz sau pe Gilels, prin ferocitatea de Terminator cu care care a bagatelizat dificultatea lor, ba încă folosind niște tempi mai rapizi decât orice am ascultat vreodată. În același timp, o lipsă de brio, accentuată și de pasivitatea dirijorului, a făcut ca întregul concert să impresioneze doar pentru o clipă.

Alexandru Pătrașcu, critic

…citește mai departe la https://despreopera.com/2019/09/09/yuja-wang-si-staatskapelle-dresden-manual-de-seductie/

articol preluat cu acordul și prin bunăvoința autorului

Share

Comentarii

comentarii



Acest website conține cookie-uri. Utilizând acest site, vă dați acordul pentru folosirea cookie-urilor. mai mult

Ce înseamnă cookie?

Închide