Din titlu, iată, vă rog: spuneți și altora să se programeze să-l asculte!
Împlinise 74 de ani, vârstă la care cei mai mulți soliști sunt deja retrași. El nu, se simțea plin de energie și avea o pornire lăuntrică de invidiat: sigur că pot, după 18 ani de așteptare, hai la Verona! Era anul de grație 2012. Dacă întîmplarea face să nu-l cunoașteți pe Celentano, luați, chiar acum, o hotărâre: ascult concertul! Veți întâlni o voce mai mult decât agreabilă, o manieră caldă de adresare și de întreținere a noii cunoștințe cu el. Veți întâlni un cântăreț care, deși are în spate, atâtea albume, o notorietate fără preț, se deschide oricui vrea să-l asculte – acum, la 74 de ani – căci este cald, jovial, teribil de apropiat. Te invită fără menajamente la o cafea și în timp ce o sorbi, îți cântă nu un hit, cum spun cei cu ochii în clasamentele americane, ci, simplu, un successo, un cântec care, după mult timp de la lansare, îl știi și tu și, dac-ți pui pui mâna la buze în semn de ssstt!, te lasă să-l cînți tu, că-i și în sângele tău. Așa s-a întâmplat la Verona, când douăzeci de mii de fani au cântat în locul lui, Il ragazzo della via Gluck.
Un asemenea concert este un unicat: a fost conceput în cele mai mici detalii de Celentano care a avut un ajutor neprețuit: experienta, vocea și inima Claudiei Mori, soția lui. Rezultatul – acest megaconcert, unicul de acest fel, ca mărime, ca valoare, ca semnificație, din Italia.Și de atunci, chiar așa a și rămas: unic.
Sergiu ALEX
