Știri bune….

Sergiu Alex

Bune, adică nu catastrofice… Fac parte din viața de zi cu zi pe care, mulți dintre noi, o percep a fi schimbată: de evenimente, de evoluția lor, de oameni, de împrejurări, de orice. Cu alte cuvinte, viața pare a nu mai fi trăită ca înainte, în curgerea ei firească. Și atunci, facem apel la știrile bune care, deși există, nu sunt mediatizate sau sunt considerate neoportune, din o mie de motive pe care acum nu le aducem pe tapet.

Știrile care urmează nu sunt de  breaking news, dar aduc pe dată un zvon proaspăt de normal. După care tânjim cu toții…

CHICAGO. Un aparat de măsură a intensității emoționale colective (dacă ar exista!) ar fi fost în dificultate când Chicago Symphony Orchestra, dirijată de Riccardo Muti, directorul muzical al Filarmonicii din Chicago, a prezentat unui public entuziast Un ballo in maschera (Bal mascat) a lui Giuseppe Verdi, varianta de concert. Ei bine, a fost un concert triumfal. Ca întotdeauna, Muti, excepționalul dirijor, acum la aproape 82 de ani ( îi împlinește în iulie), a lansat câteva idei, cu gândul că vor ajunge acolo unde trebuie. Nu-l iubesc pe Putin, dar îl iubesc încă pe Pușkin… La casa noastră de lângă Ravenna, flutură steagul ucrainean iar soția mea a  adus 64 de artiști de la Kiev. Muzica n-are nimic cu politica… Sunt împotriva celor care schimbă libretele, aplicând conceptul de cancel culture, uitând astfel că istoria trebuie cunoscută așa cum a fost, cu bune și cu  rele. Acest make-up este extrem de dăunător și nu ajută noile generații. Dimpotrivă…

A avut loc acolo un concert electrizant și orchestra a avut – remarca, încântat,  maestrul – o strălucire melodică italiană. Ovații în picioare, care nu mai conteneau. Ca altădată. Și toate, datorită lui, nu mă îndoiesc. A lui Riccardo Muti.

Hollywood. Blade Runner (Vânătorul de recompense) – 40 de ani! Împliniți, acum, în iunie 2022.  La simpla pronunție  a acestor două cuvinte,  tresari! Mai întâi, te gândești la film:  Hm! Profetic. Provocator de profetic. Apoi, dacă l-ai văzut, faci un stop-cadru mintal la monologul unui actor excepțional – Rutger Hauer, din finalul filmului, căci plonjezi cufundat în adânci întrebări despre viață și sensul vieții. Acest monolog – Tears in the Rain este considerat de mulți critici ca fiind un monolog antologic al tuturor producțiilor de film SF. Da, filmul este un moment de referință pentru că e inspirat, superprofesional, ce mai, e altfel. Dar muzica?!   Un șirag de perle dăruite de Vangelis (posesor atunci al unui  Oscar cu muzica din Chariots Of Fire -1981), care, cu acest soundtrack a primit și Globul de Aur. Pe scurt, filmul face parte dintr-o serie, de cinefili creată, care cuprinde pelicule pe care trebuie să le vezi de mai multe ori într-o viață…

Milano,  tot  iunie 2022

Mi-e drag Riccardo Chailly, dirijorul. De câte ori îl văd sau ascult, simt că mă întâlnesc cu un desăvârșit profesionist, un om elegant în vorbă și în port. Un domn. Un gentleman. Nu pot uita gestul lui, în piața Domului din Milano. Era o seară splendidă, zeci de mii de spectatori-auditori, o dorință ardentă de a-l aplauda pe David Garrett, violonistul, copil teribil al Lumii. Chailly dirijează Orchestra Simfonică della Scala. La un moment dat, se pune în mișcare, face un semn orchestrei să nu se oprească, David Garrett cântă impetuos, iar el, dirijorul, iese din scenă. Concertul “curge” mai departe.  Semnul lui Chailly este: toți sunt minunați, n-au nevoie de dirijor. Garrett termină piesa, dă fuga în culise să-l culeagă pe Chailly care, într-un final, sosește zâmbitor: aplauze frenetice.

Ei, dar omul nostru, elegantissim și bonom, are peste ani, în iunie acest an, o experiență nefericită. La un concert, tocmai la Scala, se cântă Macbeth a lui Giuseppe Verdi. Corul atacă „Patria oppressa” ( O patrie asuprită), celebru opus din Macbeth, așteptat cu sufletul la gură de spectatori.  Sună un mobil în sală, Chailly oprește muzica, se întoarce către sală și spune: „Vă rog, răspundeți!”   Furtună de aplauze!  Chailly continuă:  „O patrie asuprită” nu se poate cânta pe un îndărătnic sunet de mobil.” Iar furtună de aplauze, combinată de astă dată cu un val de stupoare.  În sfârșit, se face liniște și aria este reluată de la început.

Maestro, îi spun,  stați liniștit căci specimene cu mobile deschise la concerte “cresc” și pe meleagurile noastre…

Cluj-Napoca.   Două concerte excepționale fac agenda oricărui împătimit de muzică adevărată. Amândouă sunt în această vară, la Cluj-Napoca, la BT Arena.  Il Volo și David Garrett, pe care-l menționam mai sus… Il Volo, la 18 iulie, iar David Garrett la 1 septembrie.  Despre Il Volo am făcut câteva emisiuni, aici la Radio Domeldo și repet pe scurt ce-am spus de fiecare dată: cei trei sunt un fenomen de cover oricând!   În Italia, azi, dar și în lume pot spune, sunt number one! Un belcanto de secol XXI cum demult n-ați ascultat ( sau n-ați ascultat vreodată!). Maniera muzicală este una modernă și  nu tradiționalistă și asta face ca marele public să fie în special cel tânăr. Cu miile, la fiecare concert. La Radio Domeldo, Il Volo cântă în fiecare zi și nu de acum, că vin în turneu la Cluj, ci de când s-au lansat. Treceți datele de concert în agenda personală și fiți acolo, la BT Arena.

Am o speranță: că aceste știri bune v-au fost pe plac și că-mi veți da un semn, aici, mai jos, la “comentarii”. Mulțumesc.

Sergiu Alex

Share

Comentarii

comentarii

One thought on “Știri bune….

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Acest website conține cookie-uri. Utilizând acest site, vă dați acordul pentru folosirea cookie-urilor. mai mult

Ce înseamnă cookie?

Închide