Joi, 27 mai 2021, Radio Domeldo Live, ora 20 – Orchestral Soundtracks, singura emisiune de muzică de film din România!
A fost odată ca niciodată… vă plac poveştile cu basme şi legende ? … da, sigur că da, nu au cum să nu vă placă… aşa că în ediţia de joi v-am pregătit o nouă poveste … a fost odată ca niciodată, … într-un castel de piatră, pe un vârf de deal, a trăit un inventator singuratic care a construit un om mecanic şi i-a pus numele Edward. Dar tocmai pe când ar fi urmat să îi finalizeze mâinile şi să facă din Edward un om adevărat, inventatorul moare, iar Edward rămâne cu o pereche de foarfece în loc de palme. Edward trăieşte retras, într-o încăpere din castelul de pe deal, până când, într-o bună zi, o inimoasă vânzătoare de cosmetice îl aduce printre oamenii din oraş, dar, o bună parte dintre orăşeni, nu-l doresc pe Edward printre ei. Cu toate acestea, o familie minunată îl adoptă pe Edward, iar vânzătoarea de cosmetice, Peg, îi devine un fel de mamă adoptivă.
Dragi prieteni, joi la Orchestral Soundtracks veţi avea prilejul de a savura această poveste, a lui Edward Mâini de Foarfece, concepută pentru filmul lui Tim Burton, un regizor despre care se spune că el însuşi este un vrăjitor ciudat, care vrea să ne prezinte o metaforă. Edward Mâini de Foarfece este o poveste pentru cei mici şi cei mari, simplistă, amuzantă, tristă, dar totodată minunată, care vă ţine continuu captivaţi. Metafora care se desprinde din acest film destul de neobişnuit este aceea a unui om incomplet, foarfecele în loc de palme semnificând o absenţă a dezvoltării, a finalizării. Dacă am dori să îl comparăm pe Edward cu un exemplu oarecare din viaţa noastră, el ar putea simboliza o tipologie a omului neîmplinit, care suferă de această neîmplinire, trăieşte cu ea, şi nu se poate adapta societăţii. Edward nu poate face ceea ce fac toţi ceilalţi oameni, deoarece el nu are mâini, însă, aşa cum ne ilustrează filmul, la un moment dat, el creează opere de artă, învăţând să controleze foarfecile, pentru a tăia iarba şi arbuştii, astfel încât devine un sculptor. Aşa după cum un nevăzător îşi dezvoltă auzul mai mult decât la un om obişnuit, tot aşa Edward îşi descoperă aptitudini, din această incompletitudine a sa, creând opere de artă. Iar muzica pe care o vom asculta astăzi ne ilustrează acest decor şi aceste sentimente, ea însăşi fiind magică, feerică, misterioasă, tristă uneori, dar pătrunzătoare, emoţionantă şi de o frumuseţe indescriptibilă, … de ce ? pentru că în spatele acestor portative formidabile se află un alt geniu şi maestru al sunetelor, şi anume Danny Elfman.
În reluare vineri şi sâmbătă de la 10 dimineaţa!
Cristian Mureşanu
