.                            De curoși, cum sunteți, veți citi din nou titlul PREMIEREI de astăzi: "Ce ascultau la radio părinții nostri ( dar și copiii din preajma lor), în deceniul 6 al secolului trecut - 1951-1960!" Veți avea surprize și vă spun una: piese de atunci se cântă și azi, cu același succes. Da, sunt covers, cu alte "veșminte" audio. Cred că vă trece prin minte că alte emisiuni iși vor îndrepta reflectoarele și spre deceniile care au urmat. Da, primul sunt eu, dacă îmi dați voie! Așadar, emisiunea "Incursiuni de meloman" cu titlul de mai sus se transmite așa: în fiecare seară, între 1 si 4 aprilie 2025, la ora 20, și se reia a doua zi de la ora 10. O rugăminte: trimiteți știrea cât mai multor prieteni melomani! Inclusiv tinerilor melomani care impresionati, vor avea ce descoperi! Mulțumiri de la Sergiu Alex.
 

Muzica şi fericirea sau fericirea muzicii, la INCURSIUNILE UNUI MELOMAN de luni, 23 iulie!

La INCURSIUNILE UNUI MELOMAN – RADIO DOMELDO Live, vom aduce vorba despre fericire! (care nu poate fi definită cu adevărat fără stăruitoare trimiteri spre muzică, nu-i așa?): luni, 23 iulie, ora 20, marți, aceeași oră, 20, și miercuri, ora 10Cioran: “Simt cum îmi pierd materia, cum cad rezistenţele fizice şi cum mă topesc armoniile şi ascensiunile unor melodii interioare. O senzaţie difuză, un sentiment inefabil mă reduc la o sumă nedeterminată de vibraţii, de rezonanţe intime şi de sonorităţi învăluitoare. Tot ce am crezut în mine individuat, izolat într-o singurătate materială, fixat într-o consistenţă fizică şi determinat într-o structură rigidă, pare a se fi rezolvat într-un ritm de o seducătoare fascinaţie şi de o fluiditate insesizabilă. Cum aş putea prin cuvinte să descriu cum cresc melodiile, cum vibrează tot corpul, integrat într-o universalitate de vibraţii, evoluând în sinuozităţi atrăgătoare, cu farmec de irealitate aeriană?” ( Cartea amăgirilor – 1936).

Dintre gânditorii români, Cioran este singurul care s c r i e astfel despre zbuciumul sufletului de meloman în fața avalanșei de sunete ale artei nevăzute – muzica. Divină, nevăzută, dar de oameni făcută… Și extaz numită… Dragi melomane, dragi melomani, lăsați la ușă gândurile ce ades v-apasă când sosiți acasă, căutați-ne online și, timp de oră, lăsați-vă duși departe, departe, spre Edenul pământesc, de muzică făurit. Să mai aduc vreun argument să faceți asta? Ar mai trebui? Ei bine, tot la Cioran ajung: “Cine n-a avut senzaţia dispariţiei lumii, ca realitate limitativă, obiectivă şi detaşată, cine n-a avut senzaţia unei absorbiri a acestei lumi în elanurile lui muzicale, trepidaţia şi vibraţia lui, acela nu va înţelege niciodată semnificaţia acelei trăiri în care totul se reduce la o universalitate sonoră, continuă, ascensională, cu evoluţii spre înălţimi, într-un haos plăcut. Şi ce este starea muzicală decât un haos plăcut, ale cărui ameţeli sunt beatitudini şi ale cărui ondulaţii sunt încântări?” Dați și prietenilor aceste rânduri, dați-le și muzica de mai jos, dați-le și gândul vostru muzical spre a fi împărtășit la rându-i, mai departe și mai departe… Iată, aceasta este reverența noastră adusă muzicii! La lumina zilei!

Mulțumiri de la Sergiu Alex. O mie.

Share

Comentarii

comentarii



Acest website conține cookie-uri. Utilizând acest site, vă dați acordul pentru folosirea cookie-urilor. mai mult

Ce înseamnă cookie?

Închide