.                            De curoși, cum sunteți, veți citi din nou titlul PREMIEREI de astăzi: "Ce ascultau la radio părinții nostri ( dar și copiii din preajma lor), în deceniul 6 al secolului trecut - 1951-1960!" Veți avea surprize și vă spun una: piese de atunci se cântă și azi, cu același succes. Da, sunt covers, cu alte "veșminte" audio. Cred că vă trece prin minte că alte emisiuni iși vor îndrepta reflectoarele și spre deceniile care au urmat. Da, primul sunt eu, dacă îmi dați voie! Așadar, emisiunea "Incursiuni de meloman" cu titlul de mai sus se transmite așa: în fiecare seară, între 1 si 4 aprilie 2025, la ora 20, și se reia a doua zi de la ora 10. O rugăminte: trimiteți știrea cât mai multor prieteni melomani! Inclusiv tinerilor melomani care impresionati, vor avea ce descoperi! Mulțumiri de la Sergiu Alex.
 

Festivalul Enescu. A doua zi cu London Symphony Orchestra: întoarcerea la Operă

Alexandru Pătrașcu, critic
Alexandru Pătrașcu, critic

Era într-o zi de Marți, 3 Septembrie, la Sala Palatului, București

Enescu: Vox Maris op.31
Iain Bell: Song cycle „The Hidden Place“ pentru soprană şi orchestră
Britten: „Four Sea Interludes and Passacaglia” din opera „Peter Grimes”
Strauss: Scena finală din opera “Capriccio”

Cosmin Ifrim – tenor
Diana Damrau – soprană
Corul Academic al Radiodifuziunii Române (Ciprian Țuțu – maestru de cor)
London Symphony Orchestra
Gianandrea Noseda


Al doilea concert al celor de la London Symphony Orchestra a avut un program orientat progresiv de la o lucrare la alta, de la vocalitate la operă. A fost captivant.

Mai întâi, poemul Vox Maris, despre care credeam că nu mai e nimic de descoperit la el. Dar în seara aceasta am realizat cât de inclasabil este Enescu. E compozitorul nostru național, drept dovadă Rapsodiile și Poema română, dar și francezii au tot dreptul să-l revendice în panteonul lor muzical, prin educația pe care i-au dat-o, ca elev al lui Massenet și Fauré și prin creația lui Œdipe la Paris, cu toate că Enescu a absolvit și conservatorul din Viena, e drept, în chip de enfant prodige, la 13 ani. Părea destul de clar că Vox Maris are o filiație franceză. De altfel, îmi aduc aminte cum Antonio Pappano a prezentat poemul simfonic al lui Enescu precedat fără pauză de Une barque sur l’océan de Ravel, la Festivalul din 2013, și a părut o alegere pe cât de logică pe atât de ingenioasă.

Cu toate acestea, Gianandrea Noseda a găsit în partitura lucrării niște sensuri surprinzătoare, o bună parte din viziunea sa revelând un Enescu foarte apropiat de Respighi, riguros ritmic, muzica  unei mări scăldate în lumina crudă a unui răsărit de soare. Și brusc, mi-am readus aminte de motto-ul bienalei de anul acesta, „Lumea în armonie”, pe care l-am găsit potrivit. Din păcate, Cosmin Ifrim n-a contribuit cu nimic special la această imagine, un timbru ingrat, cu grave anemice și o emisie alterată de un vibrato larg și periculos. Nici corul Radioului nu a strălucit, lipsit de definiție și propunând o voce de soprană nesemnificativă.

Prima parte a serii s-a încheiat cu premiera mondială a unui ciclu de cântece compus de Iain Bell special pentru vocea sopranei Diana Damrau: The Hidden Place.

Alexandru Pătrașcu, critic

…citește mai departe pe blogul https://despreopera.com/2019/09/04/a-doua-zi-cu-lso-intoarcerea-la-opera/

Share

Comentarii

comentarii



Acest website conține cookie-uri. Utilizând acest site, vă dați acordul pentru folosirea cookie-urilor. mai mult

Ce înseamnă cookie?

Închide