PIANOFORTE, emisiunea ta de muzică clasică, în fiecare miercuri de la ora 20, online la Radio Domeldo Live!
M-am gândit să nu trec chiar atât de repede de romantismul muzical și să mai zăbovim puțin la acest curent esențial în muzică. Și, vă mărturisesc, nu am putut să nu mă opresc, din nou, la Frédéric François Chopin, numele franțuzit al lui Fryderyk Franciszek Chopin. Nu am sa vorbesc mult în emisiunea de azi, lăsând astfel mai multă vreme muzicii. Vă spun doar că Chopin s-a născut în satul Żelazowa Wola, nu departe de
Varșovia, ca fiu al unei poloneze și al unui expatriat francez. Deși considerat un copil minune în taramul natal, Chopin pleacă la vârsta de 20 de ani către Paris. În capitala franceză își consolidează reputația ca interpret, profesor și compozitor, adoptând totodată numele de „Frédéric-François”. Moare la vârsta de 39 de ani cu diagnosticul de tuberculoză pulmonară, întreaga viață fiindu-i măcinată de sănătatea sa precară.
Pianul se regăsește pe tot parcursul operei sale, de cele mai multe ori purtând chiar un rol exclusiv, iar compozițiile sale sunt considerate culmile repertoriului pentru acest instrument. Deși muzica sa se încadrează în rândul celor mai pretențioase opere în privința tehnicității, stilul lui Chopin iese în evidență prin profunzimea nuanței și a expresivității, și nu doar prin complexitatea tehnică. El inventează forme muzicale precum balada, însă cele mai reprezentative inovații sub semnătura sa privesc genuri deja existente precum sonata pentru pian, valsul, nocturna și preludiul. Ei bine, pentru astazi m-am oprit la nocturnă, iar asta ținând cont de ora de difuzare în primă audiție a emisiunii PIANOFORTE. Nocturnele lui Chopin sunt formate din 21 de piese solo pentru pian, compuse între anii 1827 și 1846. Acestea sunt considerate cele mai bune lucrări solo pentru un instrument și ocupă un loc important în repertoriul de concert contemporan. Deși Chopin nu a inventat acest gen, l-a popularizat și l-a extins, bazându-se pe forma dezvoltată de compozitorul irlandez John Field. Unoeri Chopin a compus două sau chiar trei nocturne în cadrul aceluiași opus.
Valsulrile, insa, ale lui Frédéric Chopin, sunt piese cu o lungime moderată care aderă la valsul tradițional de 3/4, dar sunt remarcabil de diferite de valsurile vieneze anterioare, deoarece nu erau destinate dansului, ci concertelor. Unele dintre ele sunt accesibile pianiștilor să zicem moderați, dar cele mai dificile dintre ele necesită o tehnică foarte avansată. Intr-adevar, valsurile lui Chopin nu sunt destinate dansului, cu exceptia a doar trei: Grand valse brillante în si bemol major” op. 18, valsul în do diez minor, op. 64, nr. 2, și valsul op. 70, n2. 2. Invitația la dans a lui Carl Maria von Weber a fost un model timpuriu pentru valsurile lui Chopin. Acesta a început să compună valsuri din 1824, când avea doar paisprezece ani, și a continuat până la moartea sa, în 1849.
Probabil cele mai faimoase valsuri ale lui Chopin sunt Valse minute in re bemol major, op. 64, nr 1, denumit așa fiindca dureaza mai putin de 2 minute, și valsul in do diez minor, Op. 64, No. 2 din 1847, două din ultimul set de valsuri publicate înainte moartea sa (op. 64). Noi vom asculta in emisiunea de miercuri cele mai importante valsuri ale lui Frederik Chopin, în interpretarea fenomenală a unui tânar pianist italian, Alessandro Deljavan, care are acum doar 32 de ani, un copil-minune, am putea spune, care a început să studieze pianul de la 2 ani.
Emisiunea se redifuzează joi de la ora 10 și vineri de la ora 12 la prânz.
Cristian Ivaneș
