Cum ”ascultăm” un film?


De la geniul muzical al lui Hans Zimmer, compozitor al coloanei sonore a mult prea iubitei serii Pirații din Caraibe, la reflectarea personalității prin muzică a lui Quentin Tarantino în Pulp Fiction (1994), muzica de sountrack de film jocă un rol ce depășește licența artistică.

În 2014, influența pe care un sountrack de film o are asupra privitorilor s-a regăsit în cele peste 2,5 milioane de copii ale Awesome Mix Vol. 1 vândute în întreaga lume. Cele 12 piese celebre din Guardians of the Galaxy (2014) reprezintă astăzi imnul unui film apreciat de toate categoriile de vârstă. Dar acesta nu este singurul exemplu. Când ascultăm My Heart Will Go On a lui Celine Dion ne gândim la Titanic (1997), The Imperial March ne duce cu gândul la Star Wars: The Empire Strikes Back (1980), iar Main Title a lui Nino Rota ne transpune în universul The Godfather (1972). Astfel, coloana sonoră a unui film devine amprenta după care audiența de pretutindeni recunoaște o operă cinematografică – sountrack-ul unui film îi oferă personalitate acestuia.

Coloana sonoră, în afara faptului că oferă filmului o personalitate aparte, direcționează emoțiile trăite de audiență către viziunea regizorului. Spre exemplu, îmbinarea dintre tonalități joase, sumbre, cu sunete înalte, ascuțite, creează o atmosferă înfricoșătoare; privitorului îi crește pulsul în anticiparea unei scene de groază. Krzysztof Penderecki, compozitor și dirijor polonez, surprinde perfect această atmosferă de film horror în The Awakening of Jacob folosit în The Shining (1980).

Bineînțeles, atmosferele create de coloana sonoră pe parcursul unui film fluctuează de la stări de fericire, împăcare, amuzament și pace, la frică, tensiune, nervozitate şi groază. De aceea, în cinematografia de pretutindeni, regizorii optează pentru muzică creată de orchestrație (numită score – partitură). Având în vedere faptul că muzica este creată abia la finalul filmului, coloana sonoră se pliază cu exactitate pe viziunea regizorului, transmițând cu precizie emoțiile pe care protagoniștii le trăiesc. În Duck Soup (1933), filmul fraților Marx, coloana sonoră este utilizată pentru a crea un contrast amuzant dintre situația de război prezentă în film și atitudinea veselă a protagoniștilor. Astfel, This Country‘s Going to War  este o piesă cu ritm alert, ce transmite energie și fericire, cu versuri contrastante despre participarea la război.

Rolul sountrack-ului este monumental în cinematografie. Pe lângă faptul că acesta crește dinamismul scenelor și direcționează emoțiile privitorului către viziunea artistică corespunzătoare, coloana sonoră creează un orizont al așteptărilor în ceea ce privește acțiunea imediat următoare, iar când rezultatul contrastează… ei bine, hai să spunem că filmul nu mai este atât de ușor de privit.

Video: YouTube

Amalia Isepciuc

 

FacebookTwitterGoogle+WhatsAppLinkedInPartajează

Comentarii

Acest website conține cookie-uri. Utilizând acest site, vă dați acordul pentru folosirea cookie-urilor. mai mult

Ce înseamnă cookie?

Închide