PIANOFORTE, emisiunea ta de muzică clasică, în fiecare miercuri de la ora 20, online la Radio Domeldo Live, în reluare joi şi vineri de la ora 10.
Dacă in edițiile trecute am vorbit despre Beethoven, Haydn, Mozart, Ceaikovski, Elgar, Bach, Vivaldi, Strauss, Șostakovici și mulți altii, inclusiv picanterii și ciudățenii din viețile lor tumultoase, astăzi vă propun, din nou, un alt nume de rezonanță enormă in istoria muzicii, anume Felix Mendelssohn Bartholdy. O să vedeți imediat de ce. Omul s-a născut la Hamburg, ca fiu al bancherului Abraham (la rândul lui fiu al unui filozof evreu celebru, Moses Mendelssohn) și al doamnei Lea Salomon, descendentă a familiei Itzig. Abraham, tatăl așadar, s-a decis să renunțe la religia iudaică, astfel că și-a crescut copiii fără o educație religioasă, ulterior (în 1816) botezându-i chiar în confesiunea luterană. Numele de Bartholdy a fost adăugat la propunerea fratelui doamnei Lea, Jakob, care a cumpărat o proprietate funciară cu acest nume, pe care apoi l-a adoptat ca pe propriul nume de familie. Într-o scrisoare către Felix, Abraham explică această hotărâre ca pe un mijloc de a arăta că există o ruptură definitivă cu tradițiile tatălui său, Moses: Nu poate să existe un creștin cu numele de Mendelssohn, așa cum nu poate să existe un evreu cu numele de Confucius. Deși, pentru a respecta cererea fermă a tatălui său, Felix își semna scrisorile Mendelssohn Bartholdy, deci și-și.
Adesea, Felix Mendelssohn este considerat cel mai celebru copil-minune, după Wolfgang Amadeus Mozart. La vârsta de șase ani a început să ia lecții de pian de la mama sa, iar la vârsta de 7 ani a început să ia lecții de la Marie Bigot, la Paris. Din 1817 a studiat compoziția cu Carl Friedrich Zelter, la Berlin. Se presupune că prima sa apariție în public a fost la vârsta de nouă ani, când a participat la un concert de muzică de cameră. Încă de copil s-a dovedit un compozitor prolific, prima sa lucrare, un cvartet pentru pian, scriind-o la vârsta de treisprezece ani. Zelter l-a prezentat pe Felix prietenului său Johann Wolfgang Goethe, care era mult mai în vârstă. Goethe a fost impresionat profund de precocitatea lui Felix, comparandu-l cu Mozart. Pe când era adolescent, lucrările lui Felix erau interpretate acasă, cu o orchestră privată, pentru asociații bogaților săi părinți, ce făceau parte din intelectualitatea din Berlin. Primele 12 simfonii ale lui Felix au fost scrise la vârste cuprinse între 12 și 14 ani. Mai bine de un secol, aceste lucrări au fost ignorate, dar in ultimele decenii s-au făcut numeroase înregistrări și se prezintă în concertele marilor filarmonici ale lumii. La vârsta de 15 ani a scris prima sa simfonie recunoscută, pentru orchestră simfonică mare, opus 11 în do minor, în 1824. La vârsta de 16 ani a scris Octetul pentru coarde în Mi bemol major, prima lucrare în care și-a dovedit pe deplin genialitatea, lucrare care, împreună cu Uvertura “Visul unei nopți de vară“, scrisă cu un an mai târziu, sunt cele mai bine cunoscute lucrări din tinerețe. În 1842 a compus muzica de scenă la piesa „Visul unei nopți de vară” de Shakespeare, în care este inclus Marșul nupțial, care devine o piesă populară pentru nunți după ce, în 1858, a fost cântat în ziua căsătoriei Prințesei “Vicky” (fiica reginei Victoria) cu Prințul Friedrich al Prusiei. Noi nu vom asculta marșul nuptial, nici uvertura Visul unei nopți de vară” in mi major, op. 21, scrisă de acest ilustru exponent al romantismului timpuriu in 1825, la 17 ani. Am ascultat-o aici intr-o emisiune trecuta. M-am oprit însă la o altă capodoperă a lui Mendelssohn, Simfonia Nr. 5 în Re minor, Op. 107, cunoscută și sub numele de Reforma. Lucrarea a fost compusă de Felix Mendelssohn în 1830, pentru a împlini trei sute de ani de la prezentarea Confesiunii Augustana sau, cu numele ei latin, Confessio Augustana. Aceasta este mărturisirea primară de credință a Bisericii Luterane și unul dintre cele mai importante documente ale Reformei protestante. Mărturisirea de la Augsburg, cum mai este ea cunoscută, a fost scrisă atât în germană, cât și în latină și a fost prezentată de o serie de conducători germani și orașe libere la Dieta de la Augsburg la 25 iunie 1530.
Revenind la muzică, în decembrie 1829, Mendelssohn a început să lucreze la Simfonia Reformei, chiar înainte ca regele Frederic Wilhelm al III-lea al Prusiei să anunțe sărbătorile pentru a împlini trei sute de ani de la Confesiunea Augustana. Compozitorul spera că simfonia va fi interpretată cu ocazia sărbătorilor programate la Berlin pe 25 iunie 1830 și se aștepta să o termine până la începutul anului. Cu toate acestea, starea lui de sănătate precară a însemnat și că finalizarea compoziției să aibă loc doar în luna mai și nu i s-a permis să facă parte din programul de sărbătoare. A fost interpretată pentru prima dată în 1832 la Berlin sub bagheta dirijorală a compozitorului și a fost publicată abia în 1868, la 21 de ani de la moartea lui Mendelssohn, ca simfonia nr. 5, deși a fost de fapt a doua în ordinea compoziției.
Ultima mișcare a simfoniei constă în celebrul cor scris de Martin Luther Ein feste Burg ist unser Gott (Stânca puternică este Dumnezeul nostru).
Ei bine, doamnelor, domnișoarelor și domnilor, vă propun pentru emisiunea de astăzi tocmai această capodoperă mendelsohniană, să zic așa: Simfonia Nr. 5 în Re minor, Op. 107, cunoscută și sub numele de Reforma, într-o interpretare excepțională – hr-Sinfonieorchester (Frankfurt Radio Symphony Orchestra), dirijată de Jérémie Rhorer.
Cristian Ivaneş
