The Tenors și arta ce se eliberează…

Sergiu Alex

Un artist, în pandemia asta imprevizibilă, are nevoie de o imaginație debordant de creativă pentru a nu cădea în oceanul uitării: boală atroce, cea mai gravă, aș spune, pentru cei care au ales slujirea artei. De un an nu mai aplaudăm, de un an nu-i mai bucurăm cu leacul ce-i duce mai departe – aplauzele noastre. Iar ei, tot de un an, caută să ne arate că nu ne-au uitat, dar și, de se poate, să le arătăm și noi același lucru. Tenorii canadieni de la The Tenors au rupt zăgazuri să ajungă la operatic music, să ducă, adică, înspre publicul tânăr bijuterii ale teatrului liric, al blues-ului sau baladei. Și nu numai, genul permițând folosirea unui spațiu generos atunci când genurile-surori se regăsesc reciproc, spre bucuria melomanilor. Am spus (și scris) de mai multe ori: crossover-ul, acest inspiratissim trend al începutului de nou mileniu, spune printr-un singur cuvânt, ceea ce încerc eu a explica prin mai multe – este un classical music pentru toți, inclusiv pentru fanii pop and rock! E ceea ce fac și cei trei de la The Tenors, acum în 2021, cântând împreună, dar de departe…

Veacul înaintează! Nu numai pe limba conului Iancu, ci, iată, și în ograda noastră. Totul fuge. De când cu pandemia, fuge și mai repede. Lucrurile par s-o ia din loc și nimeni nu mai stăruie, cât ar trebui, să ducă la bun sfârșit ceea ce a început. Când e vorba de artă, viteza de fugă, parcă, e și mai mare.

Buuun!  Ești să zicem un fan pop and rock: știi cântăreți, știi trupe, zeci și sute și, ascultând ceva ce-ți place, cânți și tu, că ești la computer sau faci o prăjitură. Timpul a trecut, ești în felul tău un asiduu ascultător și, cu trecerea anilor, îți dai seama că te-ai schimbat, că ești altfel, că gustul ți s-a rafinat. Scala de stări sufletești, de satisfacții pe care ți le-a adus muzica din viața ta, cere acum un spațiu din ce în ce mai larg pentru noul gust. Uimit(ă), îi dai binețe și realizezi că te locuiește altceva. E crossoveer-ul, și simți că nu te mai poți despărți de el. Te înfioară acum alte nume decât altădată: Sarah Brightman, Amici Forever, Il Divo, Il Volo și, Doamne, câte sunt! Și bine că sunt! Fratele de cruce al crossover-ului este coverul, o piesă cunoscută, de pop, rock, ballad, arie de operă, un fragment simfonic, etc., care, acum, a primit un veșmânt nou. Veșmântul acesta face posibilă intrarea clasicului în viața ta și a altor sute de milioane de oameni care, poate,  n-au călcat vreodată într-o sală de operă sau într-o filarmonică.  The Tenors, băieții aceștia canadieni, le știm și numele –  Victor Micallef, Fraser Walters, și Clifton Murray, au început destul de timid, dar s-au rafinat pe parcurs, iar acum sunt pe buzele tuturor. Și ce au făcut, acum, în pandemie?  Au invitat-o pe Laura Bretan să li se  alăture (în aprilie va împlini 19 ani și nu-și uită obârșiile românești, mama sa fiind din Hațeg). E o bucurie să-i vezi și să să-i asculți!

Ei bine, prieteni melomani, crossover-ul este unul din genurile cultivate de la început de Radio Domeldo. El coexistă aici cu celelalte genuri, inclusiv cu cele clasice, de unde mereu se inspiră. Important este că și-a găsit drum, un drum care este numai ai lui, și că este urmat de milioane de fani, din fericire în majoritate tineri, care știu că vor primi darul căutat: emoția și bucuria muzicii adevărate. Ca și The Tenors, și ei, cei patru de la Il Divo fac la fel: cântă împreună de departe… Ehei, va veni ea ziua aceea să fim din nou aproape. Fără ecrane!

Dați, vă rog, mai departe ce ați citit și ascultat aici. Cu alte cuvinte, faceți din acest dar an nostru un dar al vostru către alții, la fel de buni melomani ca și voi.

Mulțumiri o mie de la Sergiu Alex.

FacebookTwitterGoogle+WhatsAppLinkedInPartajează

Comentarii

Acest website conține cookie-uri. Utilizând acest site, vă dați acordul pentru folosirea cookie-urilor. mai mult

Ce înseamnă cookie?

Închide