Serghei Rahmaninov, Concertul nr. 3, op. 30 în Re minor la PIANOFORTE de miercuri, 13 ianuarie!

PIANOFORTE, cu Cristian Ivaneș, emisiunea ta de muzică clasică, în fiecare miercuri de la ora 20, online la Radio Domeldo Live!


Cristian Ivaneș

Nu poți, făcând o emisiune de muzică clasică, să nu te oprești la un moment dat la un monstru sacru al genului… și, har Domnului, în acest domeniu, cel al muzicii clasice, sunt mulți astfel de monștri, să zicem așa. Este vorba despre rusul Serghei Vasilievici Rahmaninov. A fost una dintre vedetele de concert cel mai bine plătite din timpul său, și unul dintre cei mai influenți pianiști ai secolului al XX-lea13.

S-a născut din părinți aristocrați, aceștia deținând mai multe moșii. Ambii părinți ai lui Rahmaninov erau pianiști amatori, de la aceștia primind viitorul mare compozitor, primele lecții, încă de la vârsta de patru ani. O influență deosebită în creația sa au exercitat-o cântecele ortodoxe ruse pe care le auzea la biserică, unde era frecvent condus de bunica sa. La nouă ani intră la Conservatorul din Sankt Petersburg, unde urmează un curs de pian. Între 12 și 16 ani continuă acest studiu la Moscova, sub îndrumarea pianistului Nikolai Zverev, pedagog renumit, dar sever și riguros. Acesta, prin intermediul vastei sale biblioteci și prin participarea la reprezentații teatrale, oferea discipolilor săi o largă deschidere culturală. Rahmaninov a devenit un student valoros, terminându-și studiul pianului cu un an mai devreme, în 1891. Astfel, a încheiat cursul de compoziție cu Anton Arenski într-un singur an.

Debutează cu opera Aleko, compusă în 1892, care a avut premiera la Teatrul Balșoi la 27 aprilie 1893 și care s-a bucurat de succes, devenind foarte cunoscută. Pentru această piesă, al cărei libret (bazat pe „Țiganii” lui Pușkin) a fost scris de Vladimir Nemirovici-Dancenko, Rahmaninov a primit Medalia de Aur la Conservatorul din Moscova, fiind al treilea care a primit această distincție (după Serghei Taneiev și Arseni Koreșcenko). Lucrările conservatoare ale lui Rahmaninov cum ar fi Concertul pentru pian nr. 1 și Preludiu în Do minor pentru pian solo au devenit, de asemenea, foarte cunoscute și apreciate.

Compusă între ianuarie și octombrie 1895 și cu premiera pe 28 martie 1897 (fiind pusă în scenă de Alexandr Glazunov), Simfonia nr .1 a fost aspru criticată de specialiștii epocii. Eșecul îi provoacă lui Rahmaninov o stare de depresie și nu mai este capabil să compună lucrări majore timp de trei ani. După o perioadă de psihoterapie și hipnoterapie, Rahmaninov se recuperează sufletește și, în perioada cuprinsă între toamna anului 1900 și aprilie 1901, compune Concertul pentru pian nr. 2. Având premiera la 9 noiembrie 1901, acesta s-a bucurat de succes în spațiul occidental.

Serghei Vasilievici Rahmaninov (1873 – 1943)

La 12 mai 1902, Rahmaninov se căsătorește cu Natalia Satina. Deoarece erau veri primari, această încălcare a dreptului canonic este permisă printr-o dispensă acordată de Biserica Ortodoxă Rusă. Au împreună două fiice. Până la izbucnirea Primului Război Mondial, Rahmaninov se bucură de un enorm succes artistic și financiar.

După Revoluția Rusă, în decembrie 1917 regimul bolșevic i-a confiscat moșia de la Ivanovka și proprietățile de lângă Tambov. Împreună cu familia, Rahmaninov pleacă în Danemarca, unde locuiește o perioadă, ca apoi să se stabiliească în SUA, mai exact în New York. Aici a criticat în mod deschis guvernul sovietic în martie 1931 printr-o scrisoare către „New York Times”, după ce muzica sa fusese interzisă din sălile de concert din întreaga URSS.

În 1943, Rahmaninov și soția sa primesc cetățenie americană, dar la scurt timp marele compozitor se stinge din viață în urma unui cancer de piele.

Compozițiile lui Rahmaninov sunt limitate ca număr, dar sonoritățile lor luxuriante și grandoarea le-au făcut standarde de muzică clasică. A compus  patru opere, muzică religioasă, muzică de cameră, sonate pentru pian, concerte pentru pian, simfonii, dansuri și poeme simfonice. După părerea mea, una din cele mai reușite lucrări ale sale este Concertul pentru pian nr. 3, op. 30 în Re minor. Compus în 1909, Concertul pentru pian nr. 3, op. 30 în Re minor de Serghei Rahmaninov are multe trăsături comune cu concertul precedent al aceluiași compozitor. Ambele lucrări cuceresc auditoriul prin profunzimea și intensitatea imaginilor artistice și bogăția lor melodică. În Concertul nr. 2, suflul liric este mai larg, mai amplu, pe când Concertul nr. 3 este mai plin de energie, dezvoltarea simfonică este mai dinamică și mai amplă, iar elementul de virtuozitate este mult mai puternic subliniat. Concertul este alcătuit din 3 părți: Allegro ma non tanto, Intermezzo: Adagio, Finale: Alla breve.

Noi vom asculta așadar la PIANOFORTE de miercuri, 2 decembrie, 0ra 20, Radio Domeldo Live, Concertul pentru pian nr. 3, op. 30 în Re minor de Serghei Rahmaninov într-o interpretare absolut fabuloasă: New York Philharmonic Orchestra, dirijată de un Zubin Mehta tânăr (concertul a avut loc la Avery Fisher Hall din New York în 1978), iar la pian îl găsim pe marele pianist Vladimir Horowitz, care atunci avea 75 de ani și cânta pentru ultima oară acest concert.

Emisiunea se redifuzează joi de la ora 10 și vineri de la 12.

Cristian Ivaneș

FacebookTwitterGoogle+WhatsAppLinkedInPartajează

Comentarii

Acest website conține cookie-uri. Utilizând acest site, vă dați acordul pentru folosirea cookie-urilor. mai mult

Ce înseamnă cookie?

Închide