Premieră: Pasărea de foc, de Igor Stravinski, la PIANOFORTE de miercuri, 4 noiembrie!

Cristian Ivaneș

PIANOFORTE, emisiunea Dvs. de muzică clasică, în fiecare miercuri de la ora 20, online la Radio Domeldo Live!


Igor Fiodorovici Stravinski (dadespre el este vorba în programul de azi) a fost un compozitor modern de muzică cultă, originar din Rusia, unul din cei mai importanți muzicieni din prima jumătate a secolului al XX-lea. S-a făcut cunoscut și ca pianist virtuoz și dirijor, a readus în actualitate și a revoluționat muzica de balet. Aceasta – muzica de balet – va fi și tema noastră de astăzi, dar să nu anticipăm.

Igor Stravinski s-a născut la Oranienbaum (astăzi Lomonosov), în apropiere de St. Petersburg, în 1882. Face studii de Drept, dar ia și lecții de pian, apoi devine elevul compozitorului Nikolai Rimski-Korsakov, reputat maestru în arta orchestrației. Primele lucrări ale tânărului Igor, Focuri de artificii și Scherzo fantastic, îl entuziasmează pe Serghei Diaghilev, conducătorul vestitelor „Ballets Russes” din Paris, care îi comandă compoziții pentru ansamblul său. Rezultatul este muzica de balet Pasărea de Foc – rețineți această lucrare, a cărei reprezentație  în 1910 stupefiază, dar și entuziasmează publicul parizian, conștient că se află în pragul unui nou stil în muzică. Urmează Petrușka (1911), splendida poveste muzical-coreografică pe motive ale folclorului rus. Cu următoarea operă, Sacre du Printemps („Ritualul primăverii”), izbucnește însă scandalul, provocat nu atât de spectacol, cât de originalitatea muzicii. Publicul se împarte în două: pe de o parte adversarii, care nu se pot împăca cu mijloacele noi de expresie muzicala, pe de altă parte entuziaștii susținători ai noului gen. Evoluția ulterioară a muzicii lui Stravinski face din el reprezentantul necontestat al unui curent, ce va fi numit muzică modernă clasică tonală serială.

Stravinski trece de la stilul neoclasic din Pulcinella (1919-1920), pe teme de Pergolesi, la experimentele dodecafonice din Canticum Sacrum ad honorem Sancti Marci (1955). În ceea ce privește muzica operistică, Stravinski adoptă un stil eclectic și eterogen, rezultând în capodopere ca Le Rossignol (Privighetoarea”, 1914), Oedipus Rex (1927), Cariera unui libertin (1951). Contactul cu muzica de jazz îi influențează compoziția celebrului Ebony Concerto, pentru clarinet și orchestră, pe care îl vom audia cândva și noi aici la PIANOFORTE.

După ce a trăit cea mai mare parte a vieții în Franța, la vârsta de 58 de ani se stabilește definitiv în America, fiind mai ales activ ca dirijor de orchestră și autor de cronici muzicale. Continuă să compună muzică pentru balet (Orpheus, 1947; Agon, 1957), Compoziții corale (Messe pentru cor și dublu quintet de suflători, 1944-1948; Avram și Isaac, 1963; Simfonia psalmilor pentru cor și orchestră, 1948). moare în urma unui infarct la 6 aprilie 1971 în apartamentul său din New York. Este înmormântat la Veneția în cimitirul San Michele.

Scenariul spectacolului „Pasărea de foc” este inspirat din mitologia rusă şi îl are ca protagonist pe Prinţul Ivan, personaj des întâlnit în mitologia slavă. Aflat la vânătoare, Ivan se abate pe tărâmul vrăjitorului Koşcei, personaj malefic, simbol al morţii şi magiei, care îşi câştigă nemurirea ţinându-şi sufletul într-un ou păstrat într-un loc secret. Aici, Ivan o zăreşte pe Pasărea de foc, pe care o urmăreşte şi, în cele din urmă, o capturează. În clipa în care urma să o ucidă, creatura se roagă de el să o cruţe. Impresionat de rugăminţile ei, Ivan o eliberează. Drept mulţumire, pasărea îi oferă o pană fermecată, cu care să o poată invoca atunci când se află la nevoie.

Ulterior, Prinţul Ivan le întâlneşte pe cele treisprezece prinţese aflate sub vraja lui Koşcei. Se îndrăgosteşte de una dintre ele şi decide să îl înfrunte pe „stăpânul” acesteia. Vrăjitorul trimite o adevărată armată de monştri pe urmele lui Ivan, astfel încât acesta este nevoit să apeleze la ajutorul Păsării de foc. Pasărea îşi ţine cuvântul şi începe să cânte o muzică atât de frumoasă şi energică încât toate creaturile dansează până la epuizare, apoi cad într-un somn adânc. În acest moment, pasărea îi arată lui Ivan locul în care Koşcei ţinea oul cu sufletul său păcătos. Ivan îl sparge şi, astfel, îl ucide pe vrăjitor, spulberă creaturile monstruoase şi rupe vraja care le ţinea captive pe prinţese.

Ei bine, am ales pentru astăzi o interpretare pe măsura lui Stravinski. Vom asculta muzica baletului Pasărea de Foc, Wiener Philharmoniker, la pupitrul dirijoral  maestrul Valeri Gerghiev, inregistrare din Festivalul de la Salzburg, anul 2000.

Emisiunea se redifuzează joi de la ora 10 și vineri de la ora 12.

Cristian Ivaneș

FacebookTwitterGoogle+WhatsAppLinkedInPartajează

Comentarii

Acest website conține cookie-uri. Utilizând acest site, vă dați acordul pentru folosirea cookie-urilor. mai mult

Ce înseamnă cookie?

Închide