Un concert unic. Cu Tom Jones.

Un concert unic. Cu Tom Jones


TOM JONES. Un monstru sacru. Și nu pentru că regina i-a atins umerii cu sabia, oferindu-i ceea ce merita demult – titlul de Sir, ci pentru că unui monstru sacru îi recunoști din prima clipă darul: e distincția apariției. Așa s-a ți întâmplat. La Cluj Arena BT, 26 iunie 2019.

Ce știu românii, azi, despre Tom Jones? Ei bine, doar unii din ultimele două generații știu câte ceva și nici ei foarte multe. Tinerii de acum – cu excepțiile regulei! – mai nimic. Cam atât: e un cântăreț englez care plăcea părinților noștri. Atât! Și atunci, de ce șase mii de melomani la Cluj Arena BT? I-a adus faima și numele de pe afiș. Cu o excepție: părinții de care vorbeam mai sus. Sala se animă încet-încet, de pe scenă vin sunete de chitară și ei, chitariștii, îmbrăcați ca la repetiții, sunt nonșalanți, doi au pălării șmechere, vesele oarecum, spoturile de lumini așteaptă izvor electric să ne arate ce pot, un băiat îndreaptă un burlan argintiu spre „cerul” scenei, din care începe să iasă „fum” de spectacol, bateristul s-a foit o vreme dar acum bate in mezzo, așteptând, și el, semnalul de începere. Care semnal nu mai vine, căci, în semiobscuritatea scenei apare încet, calm și jovial, el, Tom Jones, care avea să încânte următoare aproape două ore. Prezentare, ceva, vreo regie?! Aș! Nu-i cazul! Tom Jones, în apauze, începe fără trompeți de întâmpinare. Simplu. Și formidabil de sigur. Curg, unul după altul, hiturile de altă dată, Green green grass of home, Delilah, I never fall in love again, She’s a Lady, ș.a., dar și piese de pe albumele scoase în preajma anilor septuagenari. Sunt albume concepute și cântate altfel, de mare preț: Praise & Blame, Spirit In The Room, Long Lost Suitcase. Evident, Tom nu mai dorește a fi, acum la 79 de ani, ceea ce a fost: sex simbolul vocalistului de altă dată – anii ‘60, 70 sau 80. Îl simt nu îmbătrânit, nici vorbă îmbătrânit, îl simt însă metamorfozat, altfel de cum îl cunoșteam din clipuri și concerte, altfel de cum îl prezentam la radio. Acum e supermatur. Ponderat, calm, spiritualizat. Singurele sincope ce ies din tipar, necesare la un asemenea public, sincope aflate în proximitatea extazului muzical, au fost cele câteva Oh, yeeahhh!!! Muzica lui curge ca un fluviu de pe a cărui maluri cei cinci instrumentiști (trei chitariști, bateristul și clapistul), arată direcția, ajutând, substanțial vocea, creând sound-ul. Un sound formidabil. Cei cinci muzicieni ai lui Tom Jones au făcut un spectacol la aceeași înălțime artistică precum însuși starul. Tom Jones, se vedea, îi adoră și-i respectă. La vârsta lui, și-a adunat întreaga energie ca s-o reverse, total, vocii: caldă, puternică, penetrantă. Unică.

Tom Jones la Cluj. Sursa: Youtube, Ziarul eClujeanul

O tentă a ultimului deceniu este cea spirituală, căci Tom Jones atacă adesea, a făcut-o și acum, la concert, piese de gospel, scrise special pentru el. Un gospel făcut de un cântăreț alb este inimaginabil de greu.

The Voice UK, 2017

Nu și pentru Tom Jones. Doamne, ce măreție-n vocea aceasta mi-a fost dat să simt și s-ascult! Și, iată, așa am asistat la un spectacol unic pe care ar trebui să regretați dacă l-ați pierdut. Un concert unic, cu un cântăreț unic. La final, în loc de bun rămas, Tom, cu mâinile larg deschise, rosti God bless you all. Primid grația rugăciunii, o sală de șase mii de oameni se înclină și aplaudă prelung.

Sergiu Alex

FacebookTwitterGoogle+WhatsAppLinkedInPartajează

Comentarii

Acest website conține cookie-uri. Utilizând acest site, vă dați acordul pentru folosirea cookie-urilor. mai mult

Ce înseamnă cookie?

Închide