Ce-i larma asta?, exclamă doamna Smetana, chiar în momentul când Caterina, fata din casă, turna sosul din bolul de porțelan, cel mai de preț obiect din toată vesela berăriei de la castel. Oridecâte ori îl folosea, doamna Smetana intra în panică: Doamne, să nu-l spargi, că-i de la mama! Ultimele trei cuvinte erau exclamate în duet, căci Caterina învățase cuvintele acestui ordin, prea des folosit… Și, culmea, nu-l spărgea!
Pe bol erau scrise câteva cuvinte scrise cu litere de mână: tot ținându-l în mâini, le învățase și ele deveniră nesuferite, căci înșirau în laconismul lor avertismentul strigat de patroana casei: svíčková na smetaně . Era cel mai îndrăgit fel de mâncare al cehilor, nelipsit nicicând și de pe masa familiei Smetana. La sărbători și nu numai.
Așa începe această ediție a INCURSIUNILOR de luni (premiera), marți (ora 20) și miercuri (ora 10) – reluări, dedicată unei nestemate a simfonismului universal: Vltava (Die Moldau) parte a unei lucrări mai ample, Ma vlast (Patria mea), a compozitorului ceh Bedřich Smetana. Recunosc: lucrarea m-a fascinat mereu și de multă vreme doream s-o prezint ascultătorilor pasionați de muzica adevărată. Și, iată, vine acum momentul. Păstrați-vă doar pentru spiritele voastre o oră, “oprind” astfel curgerea nemiloasă a timpului, și ascultați-o: micul efort vă va fi răsplătit.
Sergiu Alex
