Clujul i-a primit pe clasicii muzicii disco la a doua ediţie a DISCOTECII 80

Backstage Events & Production a organizat sâmbătă la Cluj cea de a doua ediţie a Discotecii 80, după succesul fantastic a începutului absolut de anul trecut cu Sandra, Fancy, London Beat şi Alphaville. Anul acesta au venit pe scena Sălii Polivalente alţi artişti de succes ai muzicii disco din anii 80, ca Samantha Fox, Bad Boys Blue şi Boney M featuring Liz Mitchell, sau trupa Ricchi e Poveri, una din figurile emblematice a muzicii pop italiene din anii 60, 70 şi 80.

Samantha Fox

Despre performanţa muzicală şi artistică a primilor 2 artişti, Samantha Fox şi Bad Boys Blue nu sunt prea multe de zis, decât că trecerea anilor au lăsat o amprentă grea supra vocii, admiţând că va fi existat cândva vreun plus la acest capitol (Samantha Fox de pildă devenind faimoasă în Marea Britanie întâi şi întâi datorită apariţiilor deocheate de pe pagina 3 din gazeta de scandal The Sun).

John McInerney (Bad Boys Blue)

Din nefericire s-a adăugat şi slaba calitate a negativelor, cu bas hiper-exagerat amestecat cu sunete medii şi înalte prost calibrate, care toate au făcut ca sunetul general să lase foarte mult de dorit. Singurul plus a fost că, cel puţin, nu s-a făcut playback, deşi era mult mai bine dacă se făcea.

Boney M feat. Liz Mitchell

Boney M este deja în cu totul şi cu totul alt registru, trupă super-celebră a muzicii disco a anilor 70 şi 80, oameni care ştiu şi azi să cânte perfect, iar Liz Mitchell i-a încântat live (fără playback) pe oamenii care au umplut tribunele şi terenul Sălii Polivalente cu hiturile arhi-cunoscute: Rivers of Babylon, Ma Baker, Rasputin, Daddy Cool, Brown Girl in the Ring, etc. O bucurie generală, în ciuda basului şi a sunetului deficitar de pe negativ, care a persistat, din păcate.

Ricchi e Poveri

Lucrurile s-a schimbat radical cu ultimii invitaţi pe scenă, legendara trupă italiană Ricchi e Poveri. De fapt mă aşteptam la asta, presupunând de la bun început că instrumentele pregătite pe scenă urmau să fie folosite de colegii celor doi.

Aşadar, nu negative, nu playback, totul cântat de-adevăratelea de muzicienii de pe scenă. Şi ce spectacol! Sunet de astă dată perfect, voci calde şi tinere, de parcă  Angelo Sotgiu şi Angela Brambati ar mai avea din nou 20 de ani! Sau 30 şi ceva, ca atunci când câştigau Sanremo în 1985 cu Se m’inamoro. Lumea a cântat cu inima, alături artiştii uimiţi de căldura publicului, Mamma Maria, Sarà Perché Ti Amo, Acapulco, Canzone d’amore, şi multe alte hituri ale trupei.

Foto/video: Cristian Ivaneş

Una peste alta, un eveniment cu mare încărcătură sentimentală, care a atras şi foarte mulţi tineri ce nici măcar nu erau născuţi cînd aceşti artişti îşi trăiau succesul. Toţi aşteaptă cu sufletul la gură ediţia a treia, la anul!

Cristian Ivaneş

 

 

FacebookTwitterGoogle+WhatsAppLinkedInPartajează

Comentarii

Acest website conține cookie-uri. Utilizând acest site, vă dați acordul pentru folosirea cookie-urilor. mai mult

Ce înseamnă cookie?

Închide