Se cânta şi se mânca. Şi se bea. Mult. Prea mult. Dar de 1 Mai un cântec era nelipsit la defilări şi în ieşirile grandomane ale regimurilor comuniste: internaţionala.
Povestea internaţionalei, devenită super-hit comunist, este aproape banală. Se întâmpla la Lille, în îndepărtatul 1888. Gustave Delory, liderul socialist, se tot frământa cum să mobilizeze masele largi populare şi mai abitir, iar pentru asta îi trebuiau versuri pe măsură. Nimic! Apoi deodată îşi aminti de un scrin vechi, la care se repezi şi scoase nişte foi galbene şi jerpelite. Versurile lui Eugene Poittier se potriveau mănuşă: Hai la lupta cea mare/ Rob cu rob sa ne unim/ Internationala/ Prin noi s-o faurim…”
Poitier luptase eroic la Comunia pariziană în 1871 (când a şi scris versurile), ca apoi să emigreze tocmai în America. Unde lucrurile nu merseră bine şi, bătrân şi bolnav, se întoarse în Franţa republicană în 1880, unde avea să moară şapte ani mai târziu.
Buun, îşi zise Delory, versurile ar cam fi, ce facem însă cu muzica? Ea trebuia să fie la fel de mobilizatoare şi însufleţitoare. Se duse la amicul său, compozitorul belgian Pierre De Geyter, care, după mai multe nazuri, compuse cântecul într-o duminică dimineaţă. Succesul urma să fulminant. Însă Pierre nu avu noroc cu cântecul său. Fratele său, Adolphe, a obţinut drepturile de autor, fiind una din fraudele uriaşe ale copyrightului din toate timpurile. Până şi Gustave Delory, devenit între timp primar socialist al oraşului Lille, l-a susţinut pe Adolphe, care, după ce şi-a ruinat fratele, s-a sinucis în 1916, lasând scris că a fost obligat să mintă şi că Pierre este autorul adevărat Internaţionalei, între timp desemnată, în 1889, imnul internaţionalei a doua. Aceeaşi internaţională a doua care, tot în 1889, declara 1 Mai ca Zi internaţională a muncitorilor.
Pierre a murit în 1932, însă cântecul său a rămas super-hitul mişcării socialiste şi comuniste până la sfîrşit. Şi la noi se mâncau mici şi se bea bere pe internaţionala. Evident, pe nimeni nu interesa povestea cântecului.
Video: Youtube
Cristian Ivaneş
