Pop-ul optzecist și tinerii

Youth’s like diamonds in the sun
And diamonds are forever.

Și noi, ca Alphaville, am vrea să rămânem tineri pentru totdeauna. Dar cum acest lucru este fizic imposbil, ne vom mulțumi cu consumarea acelor lucruri care ne fac să ne simțim tineri. Muzica este, printre altele, un mediu prin care rememorăm amintirile din tinerețe. Cu sentimente cu tot.

De aceea, un fenomen prevalent este acela că muzica pe care o ascultăm în anii adolescenței păstrează o însemnătate mai mare decât cea pe care o ascultăm în timpul vieții. Astfel, generațiile preferă genuri muzicale diferite: membrii generației X (născuți între 1966 și 1970) sunt cu eurodance, synthpop și pop dance, iar milenialii (1977 – 1995) preferă soft rock-ul, R&B-ul, și muzica electronică.

Cu toate că diferența dintre genurile muzicale preferate este evidentă, se încurajează includerea muzicii anilor ’80 în scena muzicală actuală. Spre exemplu, festivalul Electric Castle a dat drumul petrecerilor ce au ținut 5 zile prin Mirabela Dauer și Corina Chiriac care au declarat următoarele:

Tinerii ăştia ştiau versurile mele şi atunci cum să nu plângi, am plâns de fericire. Datorită vouă, eu nu voi muri niciodată.” – Mirabela Dauer


Generaţia noastră probabil le-a făcut pe toate şi câteva în plus, dar pentru noi erau clipe furate, fiindcă nu aveam voie. Azi, vă doresc să vă bucuraţi de libertate.” – Corina Chiriac

Fără îndoială, această revenire a muzicii anilor ’80 este accentuată de evenimente precum We Love Retro și Discoteca ’80. Acestea i-au adus sau îi vor aduce pe scenă pe Alphaville, Sandra, Londonbeat, Fancy, Haddaway și mulți alții. Și da, sunt și tinerii încurajați să vină – să descopere și ei muzica părinților lor.

Însă se poate strecura Marian Gold pe lângă Beyoncé, sau Londonbeat pe lângă Maroon 5?

Încă de mic copil am auzit de trupe precum ABBA, Snap! sau Modern Talking, însă am început să le ascult cu adevărat și să le înțeleg substraturile în perioada în care am început să activez într-o trupă. Fiind nevoit să îmi îmbunătățesc aria vocală și cea inspirațională, am început să ascult din ce în ce mai multe trupe, artiști și genuri muzicale. Din punctul meu de vedere, perioada anilor ’80 este o perioadă pilon în istoria muzicii, întrucât trupele care aparțin acestei perioade au ridicat standardele în muzică.” – Adrian, 24, Suceava

Pe lângă izvorul de inspirație pe care muzica anilor ’80 îl reprezintă, aceasta evocă amintiri plăcute din copilărie pentru alții. Nu-s exclusă din această categorie dat fiind că Rhythm Is A Dancer îmi aduce aminte de tatăl meu dansând cu mama la ziua lui de naștere, sau cum auzirea piesei Ordinary World a lui Duran Duran îmi aduce în minte imaginea mamei mele îngânând versurile în timp ce gătea.

Iubesc muzica anilor ’80 și pentru că mă face să fiu melancolică pentru o perioadă în care nu am trăit, dar în care m-am imaginat trăind.

Cu toate acestea, părerile sunt la fel de diverse ca genurile muzicale înseși. Unii adoră muzica anilor ’80, alții sunt indiferenți față de ea, alții o displac cu înverşunare.

Mie nu îmi place muzica pop a anilor ’80. Sunt millenial cu desăvârșire din punctul ăsta de vedere. La mine acasă nici nu se ascultă muzică în general – poate rareori în mașină – și nu am avut cum să prind gustul muzicii optzeciste. Gustul meu muzical este divers, dar cuprinde în principal piese din soundtrack-urile unor filme sau seriale. Dar, bineînțeles, ascult multă muzică recentă.” – Alexandra, 23, Cluj-Napoca

Muzica pop, în general, nu prea se găsește în playlist-ul meu. Pop-ul anilor ’80 a fost mereu prezent în viața mea, părinții mei fiind adolescenți la vremea aceea, mereu îmi arătau ce ascultau ei când erau ca mine. Însă eu m-am îndrăgostit de rock. Mă bucur că încă se ascultă și se apreciază artiștii de atunci. Fiecare om percepe muzica în stilul lui, iar dacă se ascultă hituri din 1980 în 2017 iar un club întreg se distrează, indiferent de vârstă, asta demonstrează că muzica bună nu îmbătrânește.” – Raluca. 23, Harghita

Fără doar și poate, aici intră în scenă zicala veche care spune că gusturile nu se discută. Însă această reîntoarcere la muzica unei generații numite „generația pierdută” este ca întoarcerea la literatura antebelică sau interbelică. Cu siguranță, în spatele acestei mișcări stă o melancolie benefică și o dorință de readerare la simplism. În muzica veche găsim astăzi originile simplității muzicale, a simplității în exprimare, a stilului de viață modest și fără prea multe complicații.

Putem vorbi despre tineri și muzica cum am putea vorbi despre relația dintre generația X și blues, sau Baby Boomers și George M. Cohan. Ideea este că așa cum pentru unii întoarcerea la origini aduce revelație și dragoste, pe alții îi lasă indiferenți, relația dintre o generație și muzica predecesoare acesteia fiind puternic subiectivă.

 

 

Amalia Isepciuc

 

FacebookTwitterGoogle+WhatsAppLinkedInPartajează

Comentarii

Acest website conține cookie-uri. Utilizând acest site, vă dați acordul pentru folosirea cookie-urilor. mai mult

Ce înseamnă cookie?

Închide