Lista neagră a bărbaţilor


„Doamnă, divorţăm! Dacă mai aud că v-aţi dus la seratele unde participă acest nevolnic sentimental şi v-aţi exhibat prin leşinuri şi ţipete, după cum vă şi manifestaţi prin aderarea la această „Lisztomanie” a celor mai slabe de minte reprezentante ale Evei, divorţăm!”, se consuma într-un bilet scris în grabă un oarecare Graf T.

„Este de neconceput! Nu-i plac decât doamnele din înalta societate, măritate, ori cele deja cu o anumită experienţă de viaţă dar cu caracter îndoielnic… „ – tot atâtea voci într-o maree de afluvii, laudatio, leşinuri de plăcere şi emoţie, enervări virile. Liszt putea face orice, dar nu putea trece fără a stârni pasiuni puternice, la fel cum pasionale sunt partiturile şi au fost cu siguranţă şi interpretările sale.

A fost prima stea rock, ca să-l încadrăm cumva în termenii modernităţii cunoscute. A fost adulat de mase, de la nobilime la burghezi, a iubit şi a fost iubit, şi dragostea i s-a arătat mereu în locuri interzise. Nu i-a rămas dator. Cu marea pasiune a vieţii sale, Agnes a avut trei fii şi, după unele surse ca Pauline Pocknell, cea care a îngrijit de „Corespondenţele Lizst”, a avut chiar şi o fiică, chiar dacă nerecunoscută. Cosima, fiica lui Liszt şi cea de-a doua soţie a lui Richard Wagner, va crea împreună cu acesta Festivalul de Muzică din Bayreuth (ajuns la ediţia cu numărul 106 în 2017).

Franz Liszt 1811-1886
Franz Liszt 1811-1886

Liszt  l-a privit într-o zi pe Paganini şi şi-a zis că nu poate să-l egaleze, deşi cânta şi la vioară, şi la violoncel. S-a decis să facă din noua invenţie, pianul, ce făcea Paganini din vioară. Şi a devenit star. Jumătate din partiturile sale sunt…rescrieri după compozitori celebri. Lucru care i-a atras o aspră judecată a unor contemporani dar şi faimă. Nu făcea decât să rescrie pentru pian, piese scrise pentru a fi interpretate la alte instrumente, un procedeu curent în epoca sa.

Fanii săi din toate timpurile susţin că nimeni n-a reuşit combinaţii şi novaţii armonice mai vii, mai inedite ca Liszt. Detractorii săi l-au văzut mereu ca pe un soi de Rieu al romantismului. A fost un „one man show” şi i-a plăcut. A fost primul care a urcat sex appeal-ul pe scenă, spre disperarea domnilor, spre leşinurile extatice ale doamnelor dar a fost un virtuoz inegalabil la pian, a fost inventatorul concertelor- program aşa cum le cunoaştem azi şi al „masterclass”-urilor aşa cum le avem. A fost un tehnician inovator în materie de orchestră, unii îi atribuie paternitatea orchestrei moderne.

Avea să concerteze patru zile într-un sfârşit de noiembrie ardelenesc şi în Cluj, şi, cum scrie Ştefan Lakatoş în revista „Muzica”, din 1956. Banii încasaţi pentru cel de-al treilea concert clujean susţinut în Sala „Redutei orășenești”, Liszt i-a donat Conservatorului din Cluj şi grădiniţei copiilor săraci din Mănăştur. În acea seară mulţimea l-a condus aproape pe sus pe străzi, cântând, aprinzând lumânări. Un taraf s-a alăturat mulţimii, aşa că, Liszt a ajuns acasă în acorduri de muzică lăutărească şi ovaţii.

Carismatic şi focos, trăieşte intens şi se stinge răpus, ca într-o ironie a soartei, de o pneumonie, într-o casă pe atunci retrasă, în Bayreuth. Deşi maghiar, nu stăpânea maghiara. Limbajul dragostei sale era un soi de franceză criptată în numerologie, mai cu seamă în Cabala, motiv pentru care biografii săi încă mai muncesc în a decripta ce-şi transmiteau cei doi etern îndrăgostiţi: Liszt şi Agnes Street-Klindworth. Dacă a fost un profitor de favorurile doamnelor ori chiar le-a iubit? Ar fi poate greu de spus, căci într-o epocă în care morala strictă e lege, creativitatea disimulării este în lojă. Poate ascultându-i muzica vom simţi omul şi nu starul care a fost Franz Liszt.

 

Lacrima Andreica
Senior editor, corespondent în Germania

FacebookTwitterGoogle+WhatsAppLinkedInPartajează

Comentarii

Acest website conține cookie-uri. Utilizând acest site, vă dați acordul pentru folosirea cookie-urilor. mai mult

Ce înseamnă cookie?

Închide