Muzică şi … calambur

FOTO STELA INANES MAI 09 În general inteligenţa se împleteşte cu umorul, deşi excepţii mai sunt datorate cine ştie căror gene cu care ne pricopsim de pe la strămoşi. Geniul, această energie imensă, superbă, originală şi neobişnuită, acordă evident străluciri în plus acestor scântei ce trezesc emoţiile surâsului sau chiar ale hohotului de râs. De fapt, mai mult decât inteligenţă forte, mai mult decât creativitate sublimă este spiritul însuşi ce se joacă frumos cu inima şi sensibilitatea noastră. Şi unde mai pui că e şi o mare forţă, căci nimic nu-i uneşte pe oameni mai mult decât râsul, vorba lui Tolstoi.

De ce? Poate pentru că este vorba de Surâsul din privirea înţelepciunii, poate că atunci un Înger binevoitor ne atinge cu o aripă …

Calamburul este altfel gustat de noi şi peste ani şi ani. Şi nici nu e de mirare.

George Enescu era nu doar un geniu, ci şi un om de foarte fin spirit. La un concert un domn se străduia să-l prezinte cât mai sofisticat pe scenă în faţa unui public numeros şi … nu mai termina! Enescu, amuzat şi exasperat, îl întrerupse. „Verba volant, scripca manent!”. Şi lumea din marea sală de concert râse cu poftă, căci parafraza la străbunul adagiu latin „verba volant, scripta manent” era absolut superbă. Şi pe atunci lumea mai ştia ceva latină şi mai avea ceva cultură …
Şi tot Enescu la un examen de compoziţie, fredonă o melodie la un moment dat şi întrebă:
– Asta a cui compoziţie e?
– ……….
– Păi este compoziţia dumitale, stimate domn! – râse Enescu în faţa tânărului năuc şi poate prea emoţionat. Enescu nu doar că avea umor, dar avea şi o memorie absolut fantastică, precum Mozart sau Saint-Saëns, de altfel!

Schubert acompania odată un cântăreţ care interpreta tocmai un lied de-al său. Mereu reluau, că Schubert tot greşea.

– Maestre, acolo aţi scris triolete şi Dvs. cântaţi tot timpul optimi.

Schubert, vexat dar mucalit, replică pe dată:

– De scris, le-am scris, dar de cântat, cântă-le tu. Pentru mine e mult prea dificil!

Frédéric François Chopin (1810-1849) a fost solicitat să cânte ceva la pian la un dineu fastuos al unor aristocraţi ai vremii, ceea ce nu îl încânta deloc. De altfel nici cina pompoasă nu o agrea deloc. Aşa că, la insistenţele gazdelor, se aşeză la pian cam fără chef şi apoi cântă, tot fără chef, cele 16 măsuri ale Preludiului, op. 28 (se ştie, cea mai scurtă compoziţie a sa).

Lumea rămase perplexă de o execuţie atât de scurtă şi gazda casei întrebă uimită:

– Cum se poate, maestre? Atât de puţin aţi cântat?

– La fel cum am mâncat – tot atât de puţin! – se înclină ironic şi zâmbitor Chopin, şi o şterse.

Video: YouTube

Cuvintele de spirit au o vechime spectaculoasă. Şi, culmea, nici peste sute – mii de ani nu-şi pierd savoarea. Dacă nu credeţi, haideţi o clipă înapoi … tocmai la Confucius: „Dacă vreţi să ştiţi că o ţară e bine guvernată, ascultaţi-i muzica!”.

Ei! … asta se poate discuta, cu cartea de Istorie în faţă …

 

Stela-Maria Nistor

 

FacebookTwitterGoogle+WhatsAppLinkedInPartajează

Comentarii

Acest website conține cookie-uri. Utilizând acest site, vă dați acordul pentru folosirea cookie-urilor. mai mult

Ce înseamnă cookie?

Închide