Muzica și …femeia

FOTO STELA INANES MAI 09 Sigur, era imposibil ca o artă magnifică, atât de profundă, plenară și absolut tulburătoare ca Muzica, să nu aibă, dacă nu o „muză”, cum deseori s-a și întâmplat și se mai întâmplă, măcar o eroină, chiar și negativă, sau, mă rog, pozitivă, uneori plină de păcate (Dama cu camelii), alteori plină de ghinion (Julieta).

Sigur, nu putem fi rele, dar putem măcar să glumim, nu-i așa? Mai ales că, prin comparație, geniile din muzică au fost parcă mai generoase decât cele din alte domenii, cu Femeia.

Platon, filosoful, de pildă, așeza femeia între bărbat și animal! Oare ce tâlcuri ascunse îl mâna spre o asemenea definiție?

Aristotel însuși socotea femeia un mascul imperfect și…mutilat! Mă rog, nu râdem de marele stagirit, ci doar zâmbim, și nu pentru că avea obiceiul să poarte pe fiecare deget câte un inel, ei și?

Așa că, prin comparație, biata păcătoasă damă cu camelii, care este dăruită cu multă simpatie și muzică splendidă de Verdi, ne-a parvenit și nouă cu nimbul acela superb de drăgălășenie și compasiune pentru destinul ei într-adevăr tragic.

Ei da, unele genii au fost mai dure cu Femeia decât muzicienii. Menandru o asocia cu durerea! Oare de ce? Pentru că naște în chinuri cumplite, de neimaginat de nici un bărbat, sau pentru că Măria Sa, bărbatul, îi oferă nenumărate prilejuri de durere?… Știa Menandru ce știa, de-l lua gura pe dinainte? Iar mai apoi s-a mai îmbunat și a decretat: femeia este un rău agreabil bărbatului! Și s-a scos… Credea el!
Muzicienii de geniu însă, chiar dacă spun că, mă rog, femeia e nestatornică, ba o și cântă, o fac cu mare artă, mai delicat, mai frisonant! Și gălușca se înghite mai cu plăcere, nu?

Novalis, poetul, considera aspru și clar, absolut fără echivoc: bărbatul este simbolul Adevărului și al dreptății!… Probabil în frunte cu Nero, Caligula, Hitler,  Stalin și alți nebuni ai istoriei!…

Oscar Wilde socotea și el, foarte… masculin:  bărbatul este triumful spiritului asupra moralei!… Ha-ha-ha! – ce altceva să zicem, doamnelor?

“Fermecătoare greșeală a naturii, otravă dar și medicament, creatură slabă și înșelătoare, o calamitate ca și războiul, un decor, o fortăreață în care bărbatul e prizonier”, etc., etc, femeia a fost pusă la stâlpul infamiei de genii ale filosofiei și literaturii, sau cel puțin nu atât de omagiată cum   au făcut geniile muzicii, cele care ne tulbură și astăzi. Poate că ele gândeau ca  Richard Strauss că desăvârșirea în artă e o cucerire, care necesită efort înnoit în fiecare zi. Iar femeia simte la fel: se vrea cucerită și recucerită cu iubire, pasiune, înțelegere și umor în fiecare zi…Poate, cine știe, așa am reuși și noi să fim desăvârșite, cum ne vor Ei. Ce spuneți doamnelor?

Video: YouTube

Dar nu putem încheia micul „duel de floretă”, acum la început de primăvară, decât cu un zâmbet frumos, proaspăt, sincer și plin de umor: treacă de la noi! Îl iertăm și îl iubim pe El, bărbatul, geniu sau nu prea, nu de alta, dar a avut grijă al nostru Vasile Pârvan, istoricul de marcă, să-l salveze: bărbatul este în primul rând fiul femeii… Norocul lui!

 

Stela-Maria Nistor

 

 

FacebookTwitterGoogle+WhatsAppLinkedInPartajează

Comentarii

Acest website conține cookie-uri. Utilizând acest site, vă dați acordul pentru folosirea cookie-urilor. mai mult

Ce înseamnă cookie?

Închide