Yuja Wang – cea mai sexy pianistă…

sergiu alex Credea cineva, acum nu mai mult de treizeci de ani, că din lojele plușate ale filarmonicilor lumii se vor îndrepta spre scene ropote de aplauze-glonț, atât de furtunoase, încât vor părea palide, și atunci, în lipsă de ceva mai bun, vor trebui să fie însoțite de urale? Și nu o dată, ci aproape peste tot! Iată: a sosit un Nigel Kennedy, cu vioara lui, apoi, la fel de impetuos, veni și pianistul super exaltat, Lang Lang și exemplele curg… Iată, de câțiva ani, puriștii bat în retragere și teritoriul pe care stau acum, devine unul de apărare. Dar, Doamne, e din ce în ce mai mic și mai strâmt căci, din toate părțile, vin valuri-valuri de perdele sonore atipice…

Ei, de când steaua ei arde orbitor, se-aud murmure de oprobiu și oroare: chiar nu se mai poate! Și cine este ea? Se numește Yuja Wang, are 29 de ani, vine din China și lumea filarmonică mondială îi întinde covorul roșu. Pentru că, sexy și provocatoare, vine pe scenă în rochii-trenă, cu luuuuuungi rendez-vous-uri, de parcă ar participa la concursuri de miss și nu la concerte simfonice de gală. Apoi, mai e numită și pianista în fustă mini, atât de mini, încât un cronicar de la Los Angeles Times, îi știm și numele – Mark Swed – scria că fusta ei fu așa de scurtă la un concert, încât organizatorii ar fi trebuit să atragă atenția că fiecare adolescent trebuie a fi neapărat însoțit de un adult… Până și tocurile pantofilor sunt provocatori: mare mirare că nu se împiedică în rochiile lungi, atunci când nu-i în fustă! Ajunsă în fața pianului, face poza către public, înclinându-se mașinal în fața lui: ai impresia, văzând-o de prima dată că asta a fost tot, mai mult nu poate urma…. Dar stai! Acum începe grozăvia: un public uluit, cu melomani înrăiți, dar și cu ascultători mai concesivi, care simt că nu mai au aer! Yuja Wang atacă o temă supercunoscută – Rondo alla Turca – atât de cunoscută, încât aproape nu se mai cântă pentru cunoscători. Ce să mai aduci nou pentru ei: Mozart e Mozart și basta! Ei, nu! Yuja, acum la Berlin, e înconjurată de instrumentiștii de geniu ai Filarmonicii berlineze, care, și ei, așteaptă bisul. Care vine: e acest rondo. Yuja, scrie un femeie-cronicar, care o „vede” altfel – e pur și simplu obraznică: „a devenit o pianistă rockistă care se ia de Mozart. Asta mai trebuia!”

Video: YouTube

Numai că stimata colegă (îi știu numele, îmi dați voie să nu-l mai scriu?, mulțumesc) a uitat sau nu știe ceva: de când a fost compus rondo-ul ( în 1778, se pare – este partea a treia, allegretto din Sonata pentru pian nr. 11, în La major) , multe au fost reinterpetările, unele dintre ele, excepționale (ca să nu spun geniale – vezi Max Reger, Benny Goodman, Dave Brubeck ). Și atunci, de ce atâta caz pentru jazz-ul simfonic al acestei atipice pianiste – Yuja Wang, cântat la un bis? A, vă spun care-i cazul: piesa e complet „rescrisă” de pianista chineză, cu atâta ardoare și aplomb, încât mă tem că degetele-i finuțe nu vor rezista prea mult la repetate cântări! Chiar e adevărat! Cineva, vorbind despre ea, cita cazuri de sleire la câțiva (prea) impetuoși pianiști ai tuturor timpurilor. Dar să nu ne mai gândim la asta…

Rămâne un fapt: Yuja Wang are mult încă de luminat – și tot orbitor – spiritele de meloman atinse de magia muzicii de calitate. Iar cei cuprinși de aere ușor vetuste (câți or fi și vor fi, că așa e lumea!) ar trebui să facă un efort să înțeleagă ce e de înțeles: că veacul înaintează…

 

Sergiu ALEX
Director muzical al Radio Domeldo – ascultă cu inima

FacebookTwitterGoogle+WhatsAppLinkedInPartajează

Comentarii

Acest website conține cookie-uri. Utilizând acest site, vă dați acordul pentru folosirea cookie-urilor. mai mult

Ce înseamnă cookie?

Închide