Nigel Kennedy la Cluj, nebunie sublimă

Cristian19 octombrie. Scena este încă goală, sala Polivalentă din Cluj geme de lume, şi toţi îl aşteaptă. Din spatele scenei se aud deodată strigăte şi chiuituri, ca cele prin care echipele de fotbal, rugby, baschet sau handbal se încurajează înainte de meci. Apoi, urcă orchestra. Valahia se numeşte, şi sunt studenţi, masteranzi sau absolvenți ai Universității de Muzică București. Iar după aceea, Nigel…ca întotdeauna exuberant, copilăros, şi, pentru mulţi, bizar, îmbrăcat în pantaloni de excursie, tricou MG şi deasupta celebra geacă de piele jerpelită, cu mâneca dreaptă tăiată cam la cot cu foarfeca. Dacă l-ai vedea pe stradă şi nu ai şti cine este, mai că ţi-ar veni să scoţi o monedă şi să i-o oferi din mers.

Dar omul ăsta are o vioară şi cu ea face minuni. Prima parte a concertului este cea a dedicaţiilor lui Nigel către mari muzicieni – Jarek Smietana, Stephane Grappelli, Isaac Stern şi Mark O’Connor. Un amestec de stiluri şi improvizaţii, de la jazz, folclor polonez (soţia sa, Agnieszka, este poloneză), la clasic şi înapoi…şi Nigel, care face ce doreşte cu vioara sa fermecată, adeseori spre uimirea orchestrei, chestiune la care voi reveni.

După pauză, începe ceea ce fusese de fapt atracţia spectacolului: The New Four Seasons, prelucrarea lui Nigel a lui Vivaldi. Nebunia se dezlănţuie imediat. Nigel scoate din vioara sa sunete care farmecă şi încântă, uluiesc şi nedumeresc. Măiestria sa trece dincolo de limitele perfecţiunii, şi, la fel ca în prima parte, improvizează. Mult. De la Vivaldi trece violent la cu totul altceva, uneori chiar Beethoven sau jazz, şi nimeni din orchestră nu ştie când şi cât va dura. Ca mai apoi, la fel de brusc, să atace din nou Vara, spre extazul sălii, făcând arcuşul ferfeniţă. Este stilul lui unic, fenomenal, şi niciun alt artist nu poate şi probabil nu va putea să facă ce face el.

Foto-Video: Cristian Ivaneş

Un spectacol magic, magnetizant, care te face să te bucuri că trăieşti aceste timpuri ce-ţi permit să vezi şi mai cu seamă să asculţi un astfel de geniu. Fiindcă, oricât de colorat ar vorbi şi oricât de bizar s-ar îmbrăca şi comporta pe scenă, omul este genial.

 

Cristian Ivaneş

 

FacebookTwitterGoogle+WhatsAppLinkedInPartajează

Comentarii

Acest website conține cookie-uri. Utilizând acest site, vă dați acordul pentru folosirea cookie-urilor. mai mult

Ce înseamnă cookie?

Închide