Violetta moare, ce noroc că rămâne Diana!

Cristian 7 august 2005 a rămas în istoria recentă a artei lirice drept „Traviata Annei Netrebko şi a lui Emilio Rolando Villazón„, o montare fabuloasă şi o interpretare de-a dreptul formidabilă. Ei bine, sâmbătă seara am avut la Cluj o premieră Traviata demnă de amintirea serii de 7 august 2005. Regizoarea franceză (da, vin regizori francezi buni la opera clujeană) Nadine Duffaut a mutat acţiunea în timpul ocupaţiei germane a Parisului, găselniţă aparent stranie, dar până la urmă interesantă şi potrivită.

Când Giuseppe Verdi prezenta Traviata la Venezia (Teatro La Fenice) P1110834 P1110833în premieră mondială la 6 martie 1853, mare trebuie să-i fi fost amărăciunea să vadă că opera nu avu succes, şi asta nu din vina sa, ci fiindcă distribuţia nu s-a ridicat la înălţimea libretului lui Francesco Maria Piave şi a muzicii verdiene. Sâmbătă seara la Cluj premiera a fost în schimb un succes complet, graţie nucleului dur Diana Ţugui (o soprană care a crescut imens în ultimii ani) – Cosmin Ifrim, tenor al Operei vieneze, invitat. Violetta (Ţugui) şi iubirea vieţii ei, Alfredo (Ifrim) sunt convingători, pătrunzători şi pe alocuri plini de un tragism înduioşător, adică exact ce dorea publicul ce a umplut sala (spectacolul a fost sold-out) să vadă şi să simtă.

Premiera La Traviata, care de fapt a deschis stagiunea, a mai avut un moment emoţionant. Înainte de spectacol, în aplauzele publicului, Prof. Dr. Nicolae Miu, un mare medic pediatru clujean şi în aceşasi timp un împătimit al operei, a donat instituţiei un foarte preţios portret al Lyei Hubic, unul din oamenii de aur ai Operei din Cluj. Lya Hubic a fost, din 1932, adorata publicului şi a colegilor de scenă, o soprană extraordinară, care a întruchipat-o de multe ori pe Violetta lui Verdi. De fapt, într-un interviu din 2006, Doamna Hubic spunea: „Nu am jucat în «Traviata», am fost cu adevărat Violetta…Nici nu mai ştiu cât am trăit viaţa Lyei şi cât am trăit viaţa personajelor mele. Atunci aveam spectacole în fiecare zi a săptămânii, în fiecare seară până sâmbăta, iar sâmbăta şi duminica, matineu. Cântam câteva ore în fiecare zi, aşa cum alţii mănâncă şi dorm în fiecare zi, fără excepţie. Viaţa mea a fost cântecul meu“.

La succesul de sâmbătă seara a contribuit decisiv şi orchestra Operei, sub bagheta lui Gabriel Bebeşelea, plus decorurile şi costumele lui Emmanuelle Favre şi respectiv Gérard Audier. De fapt, decolarea abruptă a Operei clujene din ultimii ani, colaborarea frecventă cu invitaţi de marcă din ţară şi de aiurea, aduc acest teatru liric transilvănean în conversaţia artistică europeană. Car c’est ce la tradition qu’exige….

Foto/Video: Cristian Ivaneş

 

Cristian Ivaneş

FacebookTwitterGoogle+WhatsAppLinkedInPartajează

Comentarii

Acest website conține cookie-uri. Utilizând acest site, vă dați acordul pentru folosirea cookie-urilor. mai mult

Ce înseamnă cookie?

Închide