Înapoi în anii 80 cu Thomas Anders şi The Modern Talking Band

Cristian În germană există cuvântul intraductibil Ostalgie, adică, dacă vreţi, un fel de nostalgie după perioada comunistă, dar nu după dictatură şi viaţa chinuită, ci mai degrabă după senzaţii, trăiri şi, fireşte, muzica pe care o ascultam. Şi generaţia anilor 80 a fost, aici în est, indubitabil marcată de Modern Talking şi reinventarea muzicii disco graţie lui Dieter Bohlen. Atât doar că Dieter nu ştia să cânte, în vreme ce partenerul său de duet, Bernd Weidung, alias Thomas Anders, avea o voce fermecătoare.

 

Şi are încă. Câţi dintre noi şi-ar fi imaginat atunci că, într-o seară de toamnă, îl vom asculta pe Thomas Anders live la Cluj? Multe mii de oameni din toată ţara au venit la Cluj marţi seara să-l vadă şi să-l asculte. Un clasic al muzicii pop, fără îndoială, Thomas Anders are aceeaşi voce caldă şi lină pe care o ascultam pe benzi redegiste ORWO şi casete acum 30 de ani. Mă gândeam că astăzi, în 2016, Modern Talking nu înseamnă nimic pentru tânăra generaţie. M-am înşelat. Am văzut puşti, adolescenţi, tineri şi ne-tineri, chiar dacă, aşa cum mă aşteptam, grosul publicului care a umplut până la urmă Sala Polivalentă din Cluj avea cam 30-40 de ani.

N-au lipsit câteva din piesele solo ale lui Thomas Anders, şi desigur marile hituri ale Modern Talking, pe care mulţi din tinerii români ai anilor 80 le ascultau la baterii,  în frig şi pe întuneric, ca mine – Chery Chery Lady, You Can Win If You Want, Atlantis Is Calling, You’re My Heart, You’re My Soul, Brother Louie, etc. Nu au lipsit nici piese din ultima perioadă Modern Talking, de pe albumul America din 2001 (You Can Win the Race, Last Exit to Brooklin).

Cu siguranţă Backstage Events & Production a organizat un show de zile mari, care a atins coarda sensibilă a multora. Cred că şi Thomas Anders a avut parte de o seară specială, mai ales că îi spusesem în conferinţa de presă de la prânz că muzica aceasta a făcut pe mulţi români ca mine să suporte mai uşor dictatura comunistă. Fără Modern Talking, viaţa a milioane de români din anii terminali ai iadului ceauşist ar fi fost cu certitudine mult mai negri. Danke, Herr Bohlen, danke, Herr Anders!

Foto-Video: Cristian Ivaneş

 

Cristian Ivaneş

 

 

 

FacebookTwitterGoogle+WhatsAppLinkedInPartajează

Comentarii

Acest website conține cookie-uri. Utilizând acest site, vă dați acordul pentru folosirea cookie-urilor. mai mult

Ce înseamnă cookie?

Închide