Cântecul fără de bătrânețe și fără de moarte

lacrima Există partituri ce n-au nevoie de semnături, ci își caută etern instrumentiștii. Când îi găsesc, se lipesc de degetele lor și devin fermecate. Călătoresc așa prin lume, fără nume, fără chip secole, poate milenii și se revelează oamenilor în toată splendoarea lor atunci când lumea are nevoie de sprijin, alint, imbold, ori poate doar o boabă de reverie picurată pe buzele sufletului. ”Romanța anonimă” e una dintre aceste partituri care pare-se a călătorit din Ucraina până în nordul îndepărtat al Rusiei, unde a îmbrăcat forme și conotații diferite, de la iubire, la război și moarte, a poposit și în arpegio-ul ”Sonatei Lunii” a lui Beethoven pentru a se ascunde în America de Sud, unde își ascunde cuvintele, își etalează doar sufletul muzical în corzi de chitară.

Nich Yaka Misyachna” (trad. aut. ”Frumoasa Lună”), predecesorul, se pare, al ”Romanței anonime”

Nimeni nu o poate supune unei semnături, nimeni nu-i poate da vârsta. E tinerețea-fără-bătrânețe-și-viața-fără-de-moarte a muzicii. Oricine o ascultă, indiferent de cultură, de etnie, de culoare ori vârstă rămâne tăcut. Cu ea, sufletul celui ce ascultă trece din gamă minoră, spre gama mai optimistă majoră, pentru a se întoarce în reverie, ori poate în tristețea gamei minore. După unii, cântecul s-a născut în secolul XIX, după alții, mult mai devreme. După o seamă îi aparține lui Fernando Sor, chiar dacă ar fi absolut la polul opus al stilului componistic al acestuia. Alții o atribuie lui Antonio Rubira. Nimeni nu știe precis însă.

O poveste zice că ”Romanța anonimă” s-a născut la granița dintre viață, iubire și moarte când unul dintre cei mai iubiți instrumentiști ai Spaniei conquistadorilor asistă neputincios la nașterea și mai apoi la moartea atât a soției sale cât și a fiului său, în aceeași zi, în același ceas, pe mare, și trebuie să arunce trupurile fără viață în apă, cum cerea cutuma vremii. Tot povestea spune că dragostea lor a fost blestemată să nu ajungă la liman pentru că ar fi trecut peste toți și peste toate și lumea întreagă s-ar fi ridicat împotriva iubirii lor. Și n-a ajuns. Poate de aceea cântecul își refuză devoalarea identității.

Pentru noi, ”Romanța anonimă” a devenit un cântec abia după ce a intrat în coloana sonoră a filmului ”Jeux interdits” al lui René Clément, în 1952, deși, pentru prima oară fusese înregistrat într-o peliculă cinematografică hollywoodiană, în 1941, în ”Blood and Sand” a lui Vicente Gómez, care și-o și arogă.

Video: YouTube

A fost scrisă probabil ca un studiu pentru chitară, dar a trecut dincolo de limitele plicticoaselor studii pentru instrumente. Spiritul acestui cântec n-a putut fi ținut nici măcar la nivelul instrumentului căruia i-a fost dedicat. S-a lipit de vioara lui Rieu și a făcut fecioare, domni și domnițe să lăcrimeze prin toată Italia în concerte.

Dacă o asculți cu inima, ”Romanța” îți spune povestea vieții tale, într-un perpetuum mobile care trece dincolo de limanurile cunoscute ale lui astăzi.

La bună ascultare!

 

Lacrima ANDREICA
Senior editor şi corespondent în Germania al Radio Domeldo – ascultă cu inima

FacebookTwitterGoogle+WhatsAppLinkedInPartajează

Comentarii

Acest website conține cookie-uri. Utilizând acest site, vă dați acordul pentru folosirea cookie-urilor. mai mult

Ce înseamnă cookie?

Închide