Poem pentru Ana

13059379_1208807279129368_1701183270_n Nu doar calendarul religios o prinde pe Ana în inima sa, ci și muzica e plină de Ane. Mai cunoscute sau mai puțin cunoscute. De regulă pe nedrept trecute în umbră de regulile unei societăți inegale, poate mai normală decât societatea noastră egalitaristă prin forță. Anežka Schulzová este muza lui Zdeněk Fibich, romanticul întârziat, un titan al Pragăi romantice, mai puțin cunoscut decât Smetana ori Dvořák, poate datorită conjuncturilor inclusiv istorice în care acesta s-a aflat. Fibich este contemporanul lui Smetana, al lui Verdi, Schumann, Wagner și chiar al lui Johann Strauss. Cu Wagner era deseori acuzat că seamănă îngrozitor de mult, prea mult pentru lumea în căutare de noutăți sonore a romantismului, fie el și târziu. Drept, Fibich era îndrăgostit de muzica lui Wagner și a păstrat ideea Leitmotiv-ului, urmând aproape identic pașii compozițiilor wagneriene.

Însă doar una dintre scrierile sale muzicale face tema materialului nostru de azi, și anume: ”Poem”, scris pentru Ana lui. Ana pentru care o părăsește pe Betty, o voce contralto cunoscută a operei Boemiene, care îi interpetase vocal și prima compoziție, și pune capăt căsătoriei lor care durase 20 de ani.

Video: YouTube

Poem i-a fost dedicat acestei misterioase pentru noi, dar defel necunoscută Anežka Schulzová, fiica istoricului literar cunoscut vremii, Ferdinand Schulz. Pentru romantismul târziu al începutului de secol XX, Anežka Schulzová era o avangardistă: critic literar, istoric literar, eseistă cu recunoașteri sociale pentru munca ei. Devine libretistă după ce studiază compoziția muzicală cu Zdeněk Fibich. Îi devine muză. Va scrie libretele celor mai importante opere ale lui Fibich, printre care și Šárka”, ce avu premiera la Teatrul Naţional din Praga în decembrie 1897. Fără ea el nu mai există, nu mai poate scrie, nu mai trăiește. Lasă totul în urmă. Rupe inclusiv o lungă legătură cu familia lui Hanuš, de care se va fi legat povestea vieții sale la începuturi. Înainte să fi terminat școala de muzică la Leipzig, Fibich poposise în familia morarului Hanuš, viitorul său socru, în vacanță, la țară. Scrie cu frenezie muzică inspirată de mediul bucolic, rural. E prolific. Fetele morarului, trei la număr, îi plac. Dar, deși Betty este cea cu înclinații și educație muzicală, Fibich răstoarnă regula și se căsătorește cu mezina familiei, Růžena. Au doi copii care mor înainte să fi apucat să ajungă la adolescență. Ruzena moare și ea răpusă de durere, după o îndelungată luptă cu o boală necruțătoare a plămânilor care o măcina. Fibich îi promite să se căsătorească cu Betty, sora mijlocie, care rămăsese cu inima frântă și nemăritată după ce visurile sale de a se căsători cu Zdeněk se spulberaseră. Finich se ține de cuvântul dat soției sale aflată pe patul de moarte. Se căsătorește cu răbdătoarea, dar și vedeta Pragăi, Betty și vreme de 20 de ani aceasta îi echlibrează viața, îi alungă angoasele și îi temperează durerile.

Dar când apare Anežka Schulzová, eleva lui, uită de lume și de viață, de angoase, anxietăți și suferințe. Iubește și e iubit. Muza lui, Ana lui rămâne sufletul compozițiilor sale până la moarte. Pentru Bety el va fi fost rațiunea de-a trăi, zic gurile rele, iar coincidențele biografice ar susține teoria, pentru că Betty Hanušová va muri în 20 mai 1901, la doar câteva luni după moartea bărbatului pe care l-a iubit și l-a așteptat mai toată viața ei: Fibich.  Ironia sorții?, – ea este cea care o întruchipează pe Ana din opera comică a lui Antonín Dvořák, ” Tvrdé paliceîn 1887.  Vocea care a deschis pentru întâia oară porțile Operei boemiene își va da sufletul tot în brațele unei Ane. În fața unui asemenea destin nu poți decât să rămâi în contemplare pioasă.

Istoricilor și elitelor, Anežka Schulzová, Ana lui Fibich, le este cunoscută sub numele de Carl Ludwig Richter, nume cu care semnează o scurtă biografie, rămasă sursă de referință cu privire la opera iubitului său Zdeněk. Dragostea lor a învins ideile preconcepute ale societății, am spune noi acum. Sau poate că au reușit să lase această urmă în istorie în acest fel. Le-a fost dat acest miracol.

Ca o notă de culoare: nouă românilor poate că Fibich ar trebui să ne fie mai cunoscut și pentru că prima operă pe care acesta a scris-o se numește ”Bukovina”, și chiar are legătură cu regiunea istorică atât de dragă nouă tuturor.

 

Lacrima ANDREICA
Senior editor şi corespondent Radio Domeldo în Germania

 

 

FacebookTwitterGoogle+WhatsAppLinkedInPartajează

Comentarii

Acest website conține cookie-uri. Utilizând acest site, vă dați acordul pentru folosirea cookie-urilor. mai mult

Ce înseamnă cookie?

Închide