O ocheadă în baroc

13059379_1208807279129368_1701183270_n Ce poate fi mai frumos decât să stai la adăpostul zidurilor unui dom într-o zi fierbinte de vară și să scrii privind istoria clădită cu multă suferință de oamenii dinaintea ta? Oameni care au avut un crez. Oameni care s-au bazat pe creativitatea lor. Oameni care nu s-au lăsat pradă conjuncturilor chiar dacă nici pe ei acestea nu i-au ocolit. Pereții Marienkirche sunt martorii vii și defel muți ai istoriei umane în care, istoria muzicii are un loc aparte. Marienkirche este domul din Zwickau, peste drum de clădirea veche, zidită pe la 1100, cu mult înaintea domului, în care Robert Schumann a luat primele ore de pian.

zw1

Puțin mai sus, în piața vecină, se cuibărește vechea fabrică medievală de postavuri, transformată în inima barocului în teatru și operă. La acea vreme, în spațiul germanic lumea cânta amuzându-se nu doar la nou-adoptatul și înnobilatul ”Blockflöte” cu care încercau să cucerească domnițe din înalta societate, ci savura vioara, se uimea la apariția pianului, și da, arunca cu roșii ori cu ouă stricate și sudalme în artiștii care nu reușeau să stârnească oamenilor nici o emoție frumoasă.

 

Ni se pare că instrumentele există de când lumea. Dacă ieși pe stradă să întrebi lumea ce crede despre un instrument sau altul, ce știe despre inventarea sa, marea majoritate nu vor avea idee când anume a fost inventată vioara, ori mandolina, ori pianul. I se pare firesc oricui, însă, să existe chitara bass, ori câte și mai câte alte minunății sonore. În secolul în care cunoașterea e la îndemâna oricui mai mult ca oricând în istoria omenirii, ignoranța e mai stăpână poate ca niciodată. Pentru că și mediocrul e tot un ignorant, însă unul care crede că știe, deci cu atât mai periculos. Căci el nu va căuta să afle, dar va împiedica pe toată lumea din jur să cunoască de-i va sta în putință. Bach spunea aproximativ aceleași lucruri privind critic la lumea lui. Nu e sigur dacă totuși nu soția sa făcut în linii mari cam aceeași afirmație, căci gurile rele îi atribuie doamnei părăsite de toți după moartea soțului, inclusiv compoziții ale acestuia. De dovedit nu s-a dovedit, dar focul și fumul sunt inseparabile de la facerea lumii.

Deasupra locului rezervat cândva protipendadei de aleși ai orașului se află orga. Nu, Thomas Munze n-a ascultat-o pe aceasta. Cea de deasupra mea a fost mutată aici în 1999, bucată cu bucată din biserica lui Bach din Leipzig. Prima orgă de aici fusese instalată în 1383! Cea pe care o văd eu are totuși 5700 de tuburi și 77 de registre.

 

În față, deasupra altarului un Crist stă atârnat de crucifixul lui, spânzurat parcă pe nimic. Oamenii Evului Mediu credeau că e posibil ca Crist să coboare din Ceruri a doua oară cu cruce cu tot, exact prin vitraliile de deasupra altarului. Cristul de pe crucifix are păr uman. La fel ca toate statuile din Dom. Mă înfior.

Poate la fel ca omul din zorii barocului care auzea pentru prima oară un cor cu efect dublu și orchestră și exclama stupefiat: ”Pereții domului cântă, vibrează, sunt vii!!!”. Aș da orice să particip la acest prim miracol auditiv poate tocmai pentru că acum muzica nu mai miră pe nimeni.

Omul baroc putea asculta muzică poate o dată, maxim de două ori pe săptămână. Nu-i așa că noi nu ne putem închipui o zi fără ceea ce noi numim muzică?

Despre facerea muzicii, mai precis a instrumentelor care fac muzica vom povesti în această rubrică. Și despre un baroc fabulos care a reinventat lumea sonoră deși nu rareori este văzut doar ca un ”kitsch”. Buona strada, ar zice maeștrii cărora le datorăm muzica așa cum o cunoaștem azi.

La bună recitire!

 

Lacrima Andreica
Senior editor şi corespondent Radio Domeldo în Germania

FacebookTwitterGoogle+WhatsAppLinkedInPartajează

Comentarii

Acest website conține cookie-uri. Utilizând acest site, vă dați acordul pentru folosirea cookie-urilor. mai mult

Ce înseamnă cookie?

Închide