Omenia se plătește, eroii o răscumpără

13059379_1208807279129368_1701183270_n Undeva, în cala unei nave militare, cu trupul făcut țăndări de bice primite în timp ce fusese legat de catarg, îngrijit de un viitor sclav negru stă un tinerel. N-ai zice privindu-l că cu doar câteva ore în urmă fusese un militar, un ofițer al marinei britanice. N-ai putea bănui poate că acest tânăr e contemporan cu Bach, la fel cum cântecul care îi poartă semnătura de text și suflul de viață unică și aducătoare de schimbări în lume nu l-ai asocia nici cu perioada în care marele maestru al muzicii scria istorie pe note în catedrala din Leipzig, nici cu stilul epocii. Genul muzical care va folosi preponderent scala pentatonică, adică doar notele date de ”clapele negre” ale pianului, abia se năștea, undeva pe ocean, în brațe de sclav, murmurând, ca mulți alții, o melodie în urechile tânărului zdrobit de bice. Numele lui e John Newton.

Newtonwindow

Cine n-a auzit oare cântecul acestui sclav și cuvintele scrise de umilitul John Newton? Din jurul anilor 1750 încoace, cântecul a străbătut lumea. Mai întâi în suburbiile orașelor americane din Sud, apoi în bisericile protestante, ca să ajungă acum cântec oficial care deseori stă cu onoare lângă imnul Statelor Unite în ecranizările hollywoodiene, sau, mai nou, chiar pe buzele președinților în căutare disperată de simpatii bisericoase care să le mai scoată niște voturi ori negocieri din foc pe mâna compromisului.

Amazing Grace” este cântecul care de aproximativ trei secole încoace umple lumea cu forța speranței lui, chiar dacă nouă astăzi nu ne mai sună pline de sens cuvintele sale.

 

John Newton, copilul născut la Londra în 1725, orfan de mamă la doar șapte ani, urcat pe vapor de tatăl său, deținător de vapoare în Mediterana, ”să-și facă un rost”, ajunge ofițer și străbate mările nu ca să descopere Planeta Albastră, ci ca să supravegheze și să contribuie la comerțul cu sclavi în Lumea Nouă, în colonia pe atunci britanică. Undeva pe coastele Africii, în timpul unei furtuni care aproape îl costase viața, Newton realizează că în fața morții și el și negrii din cală sunt egali, așa cum ar trebui să fie și în fața Vieții. Se revoltă. Vede prea multă mizerie, nedreptate, suferință și moarte. Ridică gratiile și ordonă sclavilor să iasă, să fie liberi. Sclavii sunt împușcați. Pentru acest act, este legat de catargul navei sale, i se retrag titlurile militare și este bătut în fața echipajului, a sclavilor, în ochii și în gura lumii. 20 de duzini de bice de marinar. Apoi este aruncat în cală, între sclavii pe care îi iubise prea mult și voise a le dărui libertatea. Într-un alt episod al vieții sale, retrogradatul John Newton, depresiv și furios, considerând că și lui i se făcuse o nedreptate, atentează la viața superiorului său.

Nu știe nimeni dacă ”Amazing Grace” este integral compoziția lui Newton. Se știe sigur că cuvintele îi aparțin, așa cum articolul de abolire a sclaviei în Constituția Statelor Unite îi aparține tot lui, după unele voci. John Newton nu s-a dat bătut, chiar dacă i-au trebuit 34 de ani de luptă pentru a se reinventa după ce pierduse totul în lumea oamenilor, mizând pe cartea omeniei. Viața s-a gândit că dacă i-a dat darul muzicii, pentru că John Newton a mai scris și alte cântece care au intrat în palmaresul muzical american, și șansa de a iubi și a fi iubit ca soț al Mariei Catlett, ar putea să-l încerce din nou, nedăruindu-i copii. Va adopta două nepoate rămase orfane: Elizabeth și Eliza. Între timp devine și preot anglican și își susține teza de doctorat în teologie în 1792 la Princeton University. Va trăi să vadă pusă abolirea sclaviei în act juridic, asumat politic de Parlamentul Britanic la 1807, la 20 de ani de la nașterea Constituției americane.

O poveste spune că negrul în brațele căruia fusese aruncat în cală îi cânta această melodie în timp ce-i oblojea rănile. Mulți specialiști în istoria muzicii spun că această melodie trebuie să fi fost opera unui om de culoare prin simplul fapt că folosește scala pentatonică, ceva inedit în epocă și care face trimitere clară la această categorie.

Viața sa ajunge în secolul XX subiect de film, întâi in 2006 (Amaizing Grace), unde John este întruchipat de actorul Albert Finney, și în 2014 (Freedom), unde povestea lui Newton este tratată doar adiacent.

Video: YouTube

Ce mare har”, se mira zdrobitul Newton, ”am fost orb, dar acum văd!” – mai inspiră pe cineva oare iluminarea?

Lacrima Andreica
Senior editor şi corespondent al Radio Domeldo în Germania

FacebookTwitterGoogle+WhatsAppLinkedInPartajează

Comentarii

Acest website conține cookie-uri. Utilizând acest site, vă dați acordul pentru folosirea cookie-urilor. mai mult

Ce înseamnă cookie?

Închide