Bună ziua, Iubire!

13059379_1208807279129368_1701183270_n Sir Edward William Elgar, primul baron în linia familiei sale într-o epocă în care nobilimea se stingea în Belle Epoque, enigmaticul prins în variațiuni de un succes răsunător încă de la premieră. „Să ai grijă de un geniu e muncă suficientă pentru întreaga viață a unei femei”, scria în jurnalul ei Alice, femeia care a lăsat și avere, și clasă socială, și părinți, și a privit cu seninătate dezmoștenirea care o condamna la o viață de secretară și gospodină, pe lângă cea de impresar.

Mai mare cu opt ani decât Elgar, Alice era la vremea când s-au întâlnit un autor de poezie și proză de ficțiune cu un oarecare succes. Nimic nu putea fi mai oribil pentru familia generalului major Sir Henry Roberts decât ca fiica lui să se mărite cu ”un vânzător obscur de instrumente muzicale care pe deasupra mai e și catolic”. Iubirea ei și nesupunerea față de dorința părinților de a se căsători ”într-un aranjament mai potrivit” au costat-o dezmoștenirea. Cuplul s-a căsătorit în 8 mai 1889 în Bromton Oratory din Londra, într-o ceremonie mai degrabă modestă. Oricât s-a străduit Alice de dragul soțului ei să reintre în lumea bună londoneză pentru a-l promova și mai mult pe Edward, rezultatul a fost modest, chiar dacă succesul nu l-a părăsit nicicând pe compozitorul Elgar, iar simfoniile sale au fost mereu bine primite de publicul european, într-un soi de dragoste la prima audiție.

Rafinatul, introvertitul și ultra-sensibilul Elgar era mai degrabă un copil precoce și în bună măsură autodidact în muzică. Dorința lui de a fi studiat la Academia de Muzică din Leipzig nu s-a putut concretiza, tatăl său neavând suficienți bani pentru a-l susține. Leipzigul a fost feblețea vieții sale, iar când, pe la 20 de ani, a ajuns totuși în Leipzig ca vizitator și consumator de muzică, și-a găsit și prima iubire: Helen Weaver, studentă pe atunci la Conservator. Pasiunea lor s-a concretizat într-o fulgerătoare logodnă, care un an mai târziu se încheia din motive necunoscute și neînțelese de prietenii și familiile celor doi. Șase ani mai târziu suferința emoțională uriașă a lui Elgar avea să fie alinată de Alice și mai apoi de fiica lor.

”Salut d’Amour” este piesa pe care i-a dedicat-o soției lui, Alice și, încriptat într-o joacă de litere, fiicei lor abia născute, Carice Irene, în 14 august 1890. Este poate cea mai frumoasă piesă pentru pian și vioară pe care o auzise până atunci secolul XIX. Cu toate acestea, contemporanilor acestei povești de iubire, piesa le-a rămas cvasi necunoscută, la fel cum nici astăzi, publicul larg nu o asociază lui Elgar, ci mai degrabă lui Perlman și Garrett, ori Rieu, alipind-o acelor bucăți muzicale nemuritoare, vibrante, care ne fac fie și pentru o clipă mai buni, mai umani. Și cum altfel ar putea fi vibrația unei iubiri care a avut puterea renunțării de sine până la capăt?

Video: YouYube

Până în 1920 succesul lui Elgar se stingea în plictisul și alergarea după noutăți a epocii, chiar dacă în scurta perioadă de glorie fusese decorat pentru realizările sale și ridicat la rang de cavaler în Buckingham Palace, în 5 iulie 1904, spre bucuria nemăsurată a soției sale, Alice, care astfel simțea că demonstrase ceva, cel puțin familiei sale. În 1920, Simfonia a II-a va fi prezentată publicului larg cu un succes care o va face pe Alice să vibreze de încântare. Aceasta se va stinge doar câteva luni mai târzriu, pierzând în lupta cu cancerul de plămâni, boală care lovise fulgerător și o măcinase în doar șapte luni. Edward este devastat. Îl va salva muzica.

”Elgar este singurul compozitor care a luat gramofonul în serios!”, scriau cu uimire criticii vremii care nu vedeau în noile invenții nimic bun. Invenția microfonului în 1925 aveau să-i sporească plăcerea de a înregistra muzică. Dar despre asta, într-un alt episod ”Poveste de cântec”.

Lacrima Andreica
Corespondent Radio Domeldo în Germania

FacebookTwitterGoogle+WhatsAppLinkedInPartajează

Comentarii

Acest website conține cookie-uri. Utilizând acest site, vă dați acordul pentru folosirea cookie-urilor. mai mult

Ce înseamnă cookie?

Închide