“Mesia” Stradivarius și Bach

13059379_1208807279129368_1701183270_n Prin 1961, Mesia s-a întors acasă. Acasă în Italia, de unde plecase pe la 1715 într-un pelerinaj care a rămas un mister. Despre Mesia scria călugărul Don Desiderio Alisi, care avea să-l ia încă din primele zile de viață și să-l ducă spre Polonia via Dresda, unde Bach, spun poveștile neconfirmate încă de hârtii ori documente, l-ar fi atins și ascultat cu uimire. Mesia avea să călătorească nesigur totuși spre Milano, zic alții. Cert e că va dispărea vreme de mai bine de 100 de ani și avea să se facă din nou văzut undeva în Parisul sfârșitului de secol XVII, când un alt meșter avea să-l analizeze de aproape pentru a se convinge că e ceea ce chiar pare a fi. Avea să poposească în mâinile lui Joseph Joachim, apoi în mâinile fiului său care, strâmtorat de datorii, avea să-l vândă. Vorbim despre ”Mesia Estului”, sau despre Stradivari Lipinski, pentru că adevarata Mesia se știe că n-ar fi plecat de lângă maestru cel puțin până la sfârșitul vieții acestuia.

Mister. Această vioară, botezată și ”Mesia Estului”, a fost făcută de bătrânul Antonio Stradivari pe când avea aproximativ 70 de ani, adică spre sfârșitul vieții sale, și nu e sigur dacă nu cumva și fiii săi au contribuit la realizarea sa. Prietenul său, Don Desiderio Alisi, un monah, a luat în acel an viorile comandate de curtea Poloniei și le-a dus via Dresda la clientul regal. Doar că Don Desiderio era prieten bun și cu Johann S. Bach, iar legenda spune că Bach a ascultat viorile celui mai renumit lutier al vremii, Stradivari, cu uimire și reverență și chiar ar fi cântat cu una dintre ele, poate chiar cu ”Mesia Estului”, după unii. Ceea ce e sigur e că specialiștii cremonezi au descoperit de curând un document în care Don Desiderio vorbește despre comanda regelui polon, despre prietenia sa cu cei doi: Stradivari și Bach, despre drumul său. Un document de doar două pagini, o frântură de vieți și mistere.

Antonio n-a avut o viață ușoară din cât se știe despre el, chiar dacă la vremea sa a fost lutierul ”No. 1” al Europei și construia instrumente muzicale, nu doar viori, pentru mai toate curțile europene și pentru muzicienii de succes ai vremii. Nu știm cu exactitate când s-a născut. Se presupune că anul ar fi fost 1644, într-o perioadă de războaie și turbulențe sociale care ar fi pus o mulțime de oameni pe drumuri. Nu știm nici cum a fost copilăria lui și nici nu știm cu exactitate în ce condiții i-a fost Amati profesor. Tot ce știm este că la un moment dat a semnat pe una dintre viorile pe care o făcuse în atelierul lui Amati, ceea ce însemna că ajunsese la maturitate ca profesionist. Se va căsători în 1667 cu Francesca, o pasiune vie dacă ar fi să luăm în calcul că primul lor copil se va naște la doar trei luni de la cununie. Vor mai avea alți trei copii, iar Francesca se va stinge timpuriu măcinată de boală și, după unii, de sarcinile repetate cărora femeia nu le-a mai făcut față. Antonio se va recăsători cu Maria Zambelli în 1699 și va mai avea cinci copii.

Video: YouTube

Ce-o fi atât de nemaipomenit la o vioară Stradivari? Sună și arată ca toate celelalte! – Astfel ar spune astăzi o mare mulțime de oameni pe care nu i-ai suspecta de ignoranță. Armonie și calitate a sunetului excepționale ar fi doar două răspunsuri rapide și simple pentru lumea grăbită de astăzi. Stradivari a creat o vioară al cărei sunet să fie perfect curat și să rămână foarte expresiv, utilizarea ei să fie mai bună, și volumul ei să corespundă unei săli de concerte mari.  Puțini știu că Stradivari sa a căutat toată viața forma perfectă a viorii, astfel au rezultat viori mai plate şi mai lungi. A atins perfecțiunea după o viață întreagă de strădanie zilnică, o muncă de Sisif. Câți dintre noi, tributari ”societății fast food”, ar mai fi în stare de o asemenea tenacitate și căutare a absolutului, fiecare în munca sa?

Ce-o fi atât de nemaipomenit la o vioară Stradivari? Sună și arată ca toate celelalte! – Astfel ar spune astăzi o mare mulțime de oameni pe care nu i-ai suspecta de ignoranță. Armonie și calitate a sunetului excepționale ar fi doar două răspunsuri rapide și simple pentru lumea grăbită de astăzi. Stradivari a creat o vioară al cărei sunet să fie perfect curat și să rămână foarte expresiv, utilizarea ei să fie mai bună, și volumul ei să corespundă unei săli de concerte mari. Puțini știu că Stradivari sa a căutat toată viața forma perfectă a viorii, astfel au rezultat viori mai plate şi mai lungi. A atins perfecțiunea după o viață întreagă de strădanie zilnică, o muncă de Sisif. Câți dintre noi, tributari ”societății fast food”, ar mai fi în stare de o asemenea tenacitate și căutare a absolutului, fiecare în munca sa?

O vioară Stradivari, fabricată în 1702 și care i-a fost la un moment dat încredinţată maestrului român Ion Voicu va poposi duminică 15 mai 2016 la Cluj, însoțită de cel care ”o atinge astăzi”, Alexandru Tomescu în turneul său care vizează salvarea Casei Enescu de la Mihăileni. Urmează în Turneul 2016: Târgu Mureș (17 mai), Alba Iulia (19 mai).

Tomescu

Puteți consulta programul turneului, precum și locurile alese pentru concerte, aici: http://turneulstradivarius.ro/#turneul

 

Lacrima ANDREICA
Corespondent Radio Domeldo în Germania

                                                                                                                                                                                                                            Sursă foto: www.turneulstradivarius.ro

FacebookTwitterGoogle+WhatsAppLinkedInPartajează

Comentarii

Acest website conține cookie-uri. Utilizând acest site, vă dați acordul pentru folosirea cookie-urilor. mai mult

Ce înseamnă cookie?

Închide