Copil minune ieri, superstar azi: Yo-Yo Ma

sergiu alex O imagine mă urmărește: Leonard Bernstein, celebrul dirijor, se apleacă să-l îmbrățișeze pe copilul de opt ani, Yo-Yo Ma, care are înălțimea violoncelului său! Este anul 1963. Maestrul Bernstein, monstrul sacru al simfonismului Americii, descoperă pentru împătimiții muzicii, firicelul de aur: e un copil-minune. Se numește Yo-Yo Ma, părinții lui sunt muzicieni, iar el, copilul, în loc să se joace, face ce știe mai bine: cântă. Și nu oricum. Excepțional! Timpul a trecut și Yo-Yo Ma este acum un superstar. E cel mai bun violoncelist al Americii! Boccherini, Beethoven, Haydn, Brahms și nu în ultimul rând Bach: un fluviu clasic de admirat și invidiat. Lumea este extaziată, criticii nu găsesc cuvinte în dicționar, agenda de concerte e pe șapte ani plină de acum înainte. Ca artist, Yo-Yo Ma este deschis la orice provocare (muzicală!): dovada peremptorie este răspunsul său la invitația lui Ennio Morricone de a-i cânta muzica de film. Da! Da! Și iar da! Maestrul Morricone, cel care ne-a încântat cu muzica sa de film, îl invită să înregistreze la Roma un album ce se va dovedi antologic. Îi va sta alături, Sinfonietta Orchestra di Roma, condusă chiar de Ennio Morricone.

Și lucrurile nu s-au oprit aici: atunci, ca și acum, Yo-Yo Ma împarte, generos și cu fervoare, classical music, și “provocările”: un new classical de o desăvârșită calitate.

 

Sergiu ALEX
Director muzical al Radio Domeldo

 

FacebookTwitterGoogle+WhatsAppLinkedInPartajează

Comentarii

Acest website conține cookie-uri. Utilizând acest site, vă dați acordul pentru folosirea cookie-urilor. mai mult

Ce înseamnă cookie?

Închide